ICCJ. Decizia nr. 5203/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 26 iulie 2004, reclamanta Asociația P.A.D.O.R. - Comitetul Helsinki a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Guvernul României, C.D. și A.N., solicitând în temeiul Legii nr. 52/2003 și al art. 1 din Legea nr. 29/1990, să se dispună anularea adresei nr. 152/AN din 12 mai 2004, prin care Ministerul Justiției a dispus transmiterea la Guvern, a proiectului legii executării pedepselor, cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 52/2003, referitoare la transparența decizională, precum și anularea adresei nr. E 179 din 18 mai 2004, prin care Guvernul României a trimis Parlamentului, același proiect de lege, pentru a fi adoptat în procedură de urgență.
Totodată, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâților în solidar, la plata daunelor materiale, a daunelor morale, precum și a cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3401 din 14 decembrie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei, reținând că proiectul legii executării pedepselor se înscrie în procesul de armonizare a legislației României, cu legislația Uniunii Europene, motiv pentru care a fost înaintat de Guvernul României, Senatului, în vederea adoptării în procedură de urgență, potrivit hotărârii de Guvern din ședința din 14 mai 2004.
împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., susținând, în esență, că în mod greșit, instanța de fond a admis excepțiile invocate de pârâții Guvernul României și Primul Ministru A.N., privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților și a inadmisibilității capătului de cerere referitor la anularea adresei nr. 152/AN din 12 mai 2004, a Ministerului Justiției și a adresei nr. E 179 din 18 mai 2004 a Guvernului României.
Critica este neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din 28 septembrie 2004, care nu a fost recurată de reclamantă, instanța de fond a reținut în mod corect și cu o motivare judicioasă, că cele două excepții invocate de pârâți privind lipsa calității procesuale pasive și respectiv, inadmisibilitatea cererii de anulare a actelor contestate de reclamantă, sunt întemeiate.
Guvernul României nu este titular de drepturi și obligații în raportul de drept public dedus judecății și în aceste condiții nu poate fi angajată răspunderea Primului Ministru, potrivit art. 13 din Legea nr. 29/1990.
Adresele nr. 152/AN din 12 mai 2004 a Ministerului Justiției și nr. E 179 din 18 mai 2004 a Guvernului României nu reprezintă acte administrative în sensul Legii nr. 29/1990, fiind fapte materiale și operațiuni administrative care nu pot face obiectul acțiunii în contencios administrativ, întrucât prin ele însele nu produc efecte juridice - sub un alt aspect, transmiterea prin adresă de către Guvern a unui proiect de lege către Parlament, în vederea adoptării, constituie un act exceptat de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, fiind un act emis de o autoritate publică centrală în raporturile ei cu Parlamentul.
Față de considerentele expuse, recursul reclamantei este nefondat, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii fiind legală, cu precizarea că se impunea respingerea acțiunii, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și a Primului Ministru A.N., respectiv ca inadmisibilă, prin substituirea motivării în sensul menționat, și nu ca nefondată.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, reclamanta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că Ministerul Justiției nu a încălcat Legea nr. 52/2003 și nu i-a produs nici un prejudiciu, deși nu a invocat situații excepționale, în sensul art. 6 alin. (9) din Legea nr. 52/2003, în trimiterea proiectului de lege, la Guvern și nici motive legate de integrarea europeană.
Critica este neîntemeiată.
Prin hotărârea de Guvern adoptată în ședința din 14 mai 2004 s-a stabilit că proiectul legii executării pedepselor care se înscrie în procesul de armonizare a legislației României, cu legislația Uniunii Europene, urmează să fie adoptat în procedură de urgență, fiind înaintat de Guvern, Parlamentului, prin adresa nr. E 179 din 18 mai 2004.
Ca atare, nu se poate reține că Ministerul Justiției a încălcat Legea nr. 52/2003, privind transparența decizională, respectiv, că ar fi produs o vătămare și un prejudiciu, recurentei-reclamante.
Așa fiind, recursul reclamantei este nefondat și a fost respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5207/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5205/2005. Contencios → |
|---|
