ICCJ. Decizia nr. 5206/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin hotărârea atacată cu recurs, sentința civilă nr. 2409 din 27 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC D.I. SRL București, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală București.
A fost anulată decizia nr. 62 din 3 martie 2004, emisă de agenția pârâtă, precum și procesul-verbal nr. 1667 din 8 decembrie 2003, încheiat de organele de control ale autorităților vamale, societatea comercială reclamantă fiind exonerată de plata sumei de 10.110.159.883 ROL, reprezentând taxe vamale, T.V.A, dobânzi și penalități.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
în urma unui control efectuat de inspectori de specialitate din cadrul Direcției Regionale Vamale București, prin procesul-verbal nr. 1667 din 28 decembrie 2003, s-a stabilit în sarcina reclamantei, drept datorie la bugetul de stat, suma totală de 10.110.159.833 ROL, reprezentând:
- 4.517.382.037 ROL, diferență de taxe vamale;
- 858.302.587 ROL, diferență de T.V.A.;
- 3.331.348.192 ROL, dobânzi aferente taxei vamale;
- 632.956.156 ROL, dobânzi aferente TVA;
- 647.202.404 ROL, penalități aferente taxei vamale;
- 122.968.457 ROL, penalități aferente T.V.A.
S-a reținut că în perioada 2001 - 2003, reclamanta a efectuat un număr de 20 de operațiuni vamale de import definitiv de bare de oțel provenit din Rusia, conform condițiilor tehnice prevăzute în GOST 801-78, conform STAS 11250-89, mărcile respective fiind echivalente cu oțelurile de rulmenți 1 V, respectiv RUL 2 V din standardizarea română, care au fost încadrate la codul tarifar 72.24.90.31 - semifabricate din alte oțeluri aliate laminate la cald sau obținute prin turnare continuă, cu un conținut de carbon de minimum 0,9% - maximum 1,15% și un conținut de crom de minimum 0,5% - maximum 2% și eventual, un conținut de molibden de maximum 0,5% din greutate, beneficiind de exceptare de taxe vamale.
în realitate, au reținut organele vamale, mărfurile importate trebuiau încadrate la poziția tarifară 72.28 - Alte bare și tije din alte oțeluri aliate, profile, bare și tije tubulare pentru foraj din oțeluri aliate sau nealiate, codul tarifar 72.28.30.49, pentru care este prevăzută o taxă vamală de 20% în Tariful vamal de import al României.
Urmare a contestației formulate de reclamantă, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin direcția de specialitate, a respins contestația prin decizia nr. 62 din 3 martie 2004.
în motivarea deciziei s-a reținut că reclamanta a declarat eronat autorității vamale, poziția tarifară 72.24.90.31 și că, în cauză, poziția tarifară corectă este 72.28.30.49, care corespunde pentru mărfurile importate, ceea ce a dus la prejudicierea bugetului de stat, cu sumele arătate în procesul-verbal de control.
în motivarea soluției de admitere a acțiunii, instanța de fond a reținut concluziile expertizei tehnice care a fost efectuată în cauză, potrivit cărora produsele importate în perioada 2001 - 2003 se încadrează în poziția tarifară 72.24.90.31 și în prevederile H.G. nr. 803/2004, fiind exceptate de la plata taxelor vamale.
De asemenea, a mai motivat curtea de apel, acțiunea reclamantei este întemeiată și în raport cu prevederile H.G. nr. 803/2004, care a explicat încadrarea în poziția tarifară 72.24.90.31 din Tariful vamal de import al României, a importurilor folosite pentru fabricarea de rulmenți.
împotriva acestei soluții au declarat recursuri, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală București, care au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut, în esență că instanța de fond a interpretat în mod eronat constatările care rezultă din certificatele eliberate de R. SA și aplicând în mod greșit prevederile din Tariful vamal de import al României și Notele explicative ale Sistemului armonizat de descriere și edificare a mărfurilor, aprobat prin Convenția Internațională încheiată la Bruxelles, la 14 iunie 1983, a stabilit altă poziție tarifară, decât cea legală.
în ceea ce privește prevederile H.G. nr. 803/2004, recurentele au susținut că acestea nu pot retroactiva, astfel că nu sunt aplicabile pentru importurile efectuate în perioada 2001 - 2003, de către societatea comercială.
Recursurile sunt întemeiate.
Problema încadrării tarifare este rezolvată prin stabilirea identității produsului, iar în cazul de față încadrarea în poziția tarifară 72.24 sau 72.28 se realizează în raport cu răspunsul la întrebarea dacă mărfurile importate se încadrează sau nu în categoria semifabricatelor.
Astfel, pentru codul 72.24, forma de prezentare a produselor trebuie să fie: semifabricate din alte oțeluri aliate, în timp ce pentru codul 72.28, forma de prezentare este : alte bare și tije din oțeluri.
Din certificatul de expertiză tehnică eliberat de R. SA rezultă că produsele expertizate, importate de reclamantă, prezintă un aspect grosier, rugos, cu urme de striații și denivelări, aspecte care nu le încadrează în categoria de semifabricate.
Or, instanța de fond a pus temei pe concluziile echivoce ale expertizei tehnice, ignorând certificatul de expertiză eliberat de organismul de specialitate, R. SA București.
în concluzie, încadrarea tarifară efectuată de organele vamale, cu ocazia controlului, este cea legală și corectă.
Referitor la H.G. nr. 803/2004, instanța de fond a reținut în mod greșit incidența acestor prevederi în ceea ce privește mărfurile importate în perioada 1 ianuarie 2001 - 2003, din moment ce acest act normativ a fost publicat în M. Of. nr. 495/2.06.2004.
în consecință, recursurile au fost admise, sentința atacată a fost modificată și, rejudecând cauza, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea vizând anularea actelor administrativ-fiscale atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5204/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5200/2005. Contencios → |
|---|
