ICCJ. Decizia nr. 5205/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin hotărârea atacată cu recurs, sentința civilă nr. 1534 din 23 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.A. SRL și a anulat decizia nr. 189 din 19 iunie 2003, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și procesul-verbal de control nr. 186 din 24 februarie 2003, încheiat de organele Gărzii Financiare, autoritățile pârâte fiind obligate la plata sumei de 15.034.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal încheiat la data de 24 februarie 2003 s-a reținut că în perioada ianuarie 2002 - decembrie 2003, reclamanta nu a virat lunar, la bugetul statului, impozitele pe salarii, în conformitate cu art. 25 din O.G. nr. 7/2001.
La data de 9 ianuarie 2003, societatea reclamantă a virat la bugetul statului, două sume reprezentând impozitele pe salarii aferente anului 2002, și anume, 69.634.812 lei și de 177.011.000 lei, în total 246.695.812 lei.
Organele de control au stabilit conform statelor de plată aferente anului 2003, că societatea reclamantă datora bugetului statului, în total, suma de 257.471.915 lei.
în urma acestor constatări ale organelor de control, reclamanta a fost sancționată contravențional, pentru încălcarea prevederilor art. 17 lit. f) din Legea nr. 87/1994, a fost obligată să vireze la bugetul statului, suma de 10.826.103 lei reprezentând diferența de impozit pe salarii din anul 2002, plus majorări de întârziere de 42.141.921 lei, penalități de 10% - 4.214.192 lei, penalități de 0,5% - 1.929.768 lei.
Prin adresa nr. 322952 din 24 martie 2004, Administrația Finanțelor Publice a sectorului 2 a solicitat Trezoreriei Statului sector 2 să confirme încasarea următoarelor sume de la societatea reclamantă, în contul 20060102 - impozit pe venituri din salarii; ordine de plată fără număr din 9 ianuarie 2003, în sumă de 177.011.000 lei, 60.634.812 lei; 42.148.000 lei, 22.193.226 lei, iar la data de 26 martie 2004, Trezoreria Statului sector 2 a confirmat aceste încasări de sume, în total de 310.987.038 lei.
Rezultă, de aici, că în data de 9 ianuarie 2003, reclamanta a achitat cu titlu de impozit pe venituri din salarii în total, suma de 310.987.038 lei. Despre două din aceste ordine face vorbire și procesul-verbal de control, respectiv cele privind suma de 69.634.812 lei și 177.011.000 lei.
în decizia nr. 189 din 19 iunie 2003, emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, se face vorbire de aceleași ordine de plată privind aceleași sume, despre care reclamanta a arătat că le-a achitat deja și a depus documentele justificative la organele de control.
în concluzie, a reținut instanța de fond, la data de 9 ianuarie 2003, reclamata achitase suma de 310.987.038 lei, cu titlu de impozit pe salarii, chiar mai mult decât suma reținută prin procesul-verbal (305.757.796 lei); acțiunea a fost admisă și, făcând aplicația prin art. 274 C. proc. civ., a admis și cererea de cheltuieli de judecată pentru suma totală de 15.034.000 lei.
împotriva acestei soluții a formulat recurs, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția de Administrare Fiscală care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este nelegală, neexistând culpă procesuală, din moment ce dovada plății impozitului pe salarii s-a făcut în instanță.
A făcut recurs și Garda Financiară, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ. și susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că, așa cum a reținut și instanța de fond, societatea comercială reclamantă a achitat impozitul pe salarii, aferent anului 2002, la data de 9 ianuarie 2003, or potrivit prevederilor art. 25 din O.G. nr. 70/2001, aceasta avea obligația de a achita acest impozit, în tranșe lunare aferente salariilor plătite în fiecare lună, până la data de 25 a lunii următoare, iar nu la sfârșitul anului.
Recursurile sunt nefondate.
Este necontestat că la data efectuării controlului de către organele fiscale - 24 februarie 2003, societatea comercială intimată achitase impozitul pe venituri din salarii, pentru perioada 1 ianuarie 2002 - 31 decembrie 2003, la data de 9 ianuarie 2003 achitând două ultime tranșe, de 69.634.812 lei și, respectiv, 177.011.000 lei.
Cum societatea comercială intimată achitase debitele datorate bugetului de stat, cu titlu de impozit pe venituri din salarii, în mod corect a reținut instanța de fond, că aceasta nu datora suma de 10.826.103 lei, ca diferență de impozit și nici majorările de întârziere și penalitățile calculate de organele fiscale, în sumă de 42.141.921 lei și, respectiv 4.143.960 lei.
Astfel fiind, soluția instanței de fond, de admitere a acțiunii, este temeinică și legală, recursul formulat de Garda Financiară fiind respins ca nefondat.
în ceea ce privește recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., rezultă că obligarea la plata cheltuielilor de judecată este legală, autoritățile publice recurente căzând în pretenții în sensul acestor dispoziții.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5203/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5197/2005. Contencios → |
|---|
