ICCJ. Decizia nr. 5255/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5255/2005
Dosar nr. 2242/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 februarie 2005, L.V. a solicitat ca, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, să se dispună anularea Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005, emis de pârâtă, prin care s-a dispus reîncadrarea lui în funcţia de consilier juridic asistent, conform art. 6 din OUG nr. 92/2004.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să emită un ordin prin care salarizarea să fie efectuată potrivit funcţiei publice şi gradului profesional stabilit în baza Legii nr. 161/2003, anume, aceea de consilier juridic principal, menţinut printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În sfârşit, reclamantul a cerut obligarea pârâtei să-l repună în situaţia anterioară emiterii actului administrativ atacat, prin operarea în statele de funcţii şi de personal, în cartea de muncă, precum şi restituirea sumelor de bani reprezentând diferenţa dintre salariul cuvenit conform funcţiei şi gradului profesional avut iniţial şi cel acordat ca urmare a aplicării eronate a ordonanţei guvernamentale mai sus menţionate.
În motivarea acţiunii, L.V. a arătat că ordinul pe care îl contestă, este nelegal, deoarece a fost emis cu încălcarea principiului neretroactivităţii actelor administrative. Din această cauză, el se află în situaţia în care, în acelaşi interval de timp (1 - 26 ianuarie 2005) a avut grade profesionale diferite.
În opinia sa, autoritatea publică emitentă a aplicat greşit dispoziţiile art. 6 şi 7 ale OUG nr. 92/2004, care vizează doar actele autorităţii sau instituţiei publice ce nu a efectuat reîncadrarea funcţionarilor publici, potrivit Legii nr. 161/2004.
Mai mult, dacă voinţa legiuitorului ar fi fost aceea de retrogradare şi avansare în grade profesionale a funcţionarilor publici, prin legea salarizării, atunci cele două texte din ordonanţă ar fi neconstituţionale.
Prin sentinţa civilă nr. 700 din 13 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat că OUG nr. 92/2004 nu a prevăzut criterii de evaluare şi nici un sistem de punctaj în baza cărora să se procedeze la reîncadrarea funcţionarilor publici, astfel încât afirmaţia pârâtei, că în temeiul art. 6 s-a efectuat o nouă reîncadrare şi prin urmare, o schimbare a funcţiei publice deţinute, prin trecerea la gradul profesional asistent, nu poate fi reţinută.
S-a considerat că pârâta a dat o interpretare eronată dispoziţiilor art. 6 ale ordonanţei, în condiţiile în care reclamantul L.V. fusese reîncadrat anterior, conform Legii nr. 161/2003, iar potrivit anexei la ordonanţă, funcţiile prevăzute sunt identice cu cele stabilite de lege, fără a ţine cont de faptul că actul normativ ulterior reglementează drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, în timp ce reîncadrarea prevăzută de art. 6, vizează grila de salarizare, şi nu funcţia publică deţinută.
Totodată, instanţa a motivat că funcţia de consilier juridic principal se regăseşte în anexa ordonanţei guvernamentale, astfel încât măsura reîncadrării reclamantului în funcţia de consilier juridic, clasa I, gradul asistent, treapta 1, constituie o modificare unilaterală a funcţiei publice deţinute, în sensul trecerii într-o funcţie inferioară, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 75 şi urm., art. 65 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
În fine, s-a precizat că prin prevederile art. 45 lit. c) ale ordonanţei, au fost abrogate orice dispoziţii contrare, dar acestea din urmă se referă la drepturile salariale, şi nu la raporturile juridice privind reîncadrarea funcţionarilor publici, care s-a făcut în temeiul Legii nr. 161/2003.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea, reţinând că reîncadrarea reclamantului L.V. încalcă principiul dreptului câştigat, consacrat în dreptul muncii, deoarece sentinţa civilă nr. 1535/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a fost pronunţată în temeiul Legii nr. 161/2003, iar prin OUG nr. 92/2004, orice dispoziţii contrare s-au abrogat. Prin urmare, hotărârea respectivă nu mai poate constitui un temei pentru încadrarea şi salarizarea reclamantului.
Pe de altă parte, Ordinul nr. 72/2005 nu contravine Legii nr. 161/2003, deoarece a fost emis în baza acelei ordonanţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005.
Recursul este fondat.
Prin OUG nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a acestora, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase şi grade profesionale şi salarizarea lor în raport cu activitatea depusă, importanţa şi complexitatea atribuţiilor din fişa postului.
Dispoziţiile cuprinse în art. 6 alin. (1) - (9), au prevăzut reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie, în grade profesionale şi trepte de salarizare în raport cu salarizarea pe care o aveau, potrivit prevederilor OUG nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice.
Prin art. 7 alin. (1) - (9) din aceeaşi ordonanţă guvernamentală, s-a stabilit salarizarea funcţionarilor publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau, conform OUG nr. 82/2004 şi cu gradele profesionale şi treptele de salarizare corespunzătoare funcţiilor de conducere, la care se adaugă indemnizaţiile de conducere.
Prin Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005, şeful Autorităţii Naţionale a Vămilor a dispus, începând cu data de 1 ianuarie 2005, reîncadrarea funcţionarilor publici din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Bucureşti şi birourilor subordonate, în funcţiile publice redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei, care face parte integrantă din actul administrativ.
Astfel, reclamantul L.V. a fost reîncadrat în funcţia publică de execuţie, consilier juridic clasa I, gradul profesional asistent, treapta I.
În conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (3) ale OUG nr. 92/2004, funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit OUG nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul I, se reîncadrează în gradul profesional asistent şi beneficiază de salariul de bază prevăzut în Anexele nr. I - IV pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional asistent, treapta I de salarizare.
Rezultă, aşadar, că reîncadrarea şi salarizarea reclamantului L.V. a fost făcută cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale mai sus enunţate şi că actul administrativ supus controlului jurisdicţional nu îl vatămă pe acesta, într-un drept subiectiv legitim.
De asemenea, se apreciază că în mod greşit a reţinut prima instanţă, că ordinul atacat ar aduce atingere principiului stabilităţii funcţiei publice, din moment ce reîncadrarea personalului vamal în noile funcţii s-a dispus prin dispoziţiile unui act normativ ce nu au fost declarate neconstituţionale, iar Ordinul nr. 72/2005, emis de Secretarul de Stat al Autorităţii Naţionale a Vămilor este conform cu această ordonanţă de urgenţă.
Prezintă relevanţă şi împrejurarea că, având de soluţionat până în prezent mai multe obiecţii de neconstituţionalitate privind art. 6 din OUG nr. 92/2004, Curtea Constituţională a decis că atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea realizată conform acestei încadrări, nu reprezintă drepturi fundamentale ce nu s-ar putea modifica pentru viitor, tot prin lege, aşa cum este cazul ordonanţei menţionate mai sus.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se admite recursul şi a fi modificată sentinţa, în sensul respingerii acţiunii introduse de reclamantul L.V., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 700 din 13 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul L.V.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5253/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 5257/2005. Contencios. Suspendare... → |
|---|
