ICCJ. Decizia nr. 5259/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5259/2005
Dosar nr. 4689/2003
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 iulie 2003, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba, anularea hotărârii nr. 440 din 9 iunie 2003, emisă de pârâtă.
În motivare, reclamantul a arătat că în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a schimbat încadrarea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în persecutat, în loc de refugiat.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 340 din 24 septembrie 2003, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta i-a acordat în mod corect reclamantului, drepturile legale compensatorii prevăzute de art. 2 alin. (1) din OUG nr. 242/2000, pentru perioada 24 martie 1944 - 6 martie 1945, când acesta a dovedit că a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, pe criterii etnice.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul B.I.
Recurentul a susţinut, în esenţă, să se admită recursul şi să fie obligată intimata-pârâtă, să-i plătească lunar, suma de 450.000 lei şi să-i acorde scutirile de diferite taxe şi alte drepturi prevăzute de lege, aşa cum primesc cei de la Casa Judeţeană de Pensii Timiş, pentru refugiaţii din Nordul Bucovinei, Cernăuţi.
Examinând cauza, prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin probele administrate în cauză, respectiv declaraţia autentică a martorilor C.C. şi D.F. şi copia certificatului nr. C-483 din 8 iulie 2002, emis de Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Statului, recurentul-reclamant a dovedit că, la data de 24 martie 1944, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, din judeţul Cernăuţi - fosta U.R.S.S., în România, în oraşul Timişoara şi, ulterior în Cluj, apoi în localitatea Ocna Mureş.
În mod corect, instanţa fondului a reţinut că situaţia de fapt invocată de recurent se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, care reglementează acordarea drepturilor compensatorii în cazul persoanei, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 martie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
De altfel, aşa cum rezultă şi din hotărârea nr. 440 din 9 iunie 2003, intimata-pârâtă a admis cererea recurentului, stabilindu-i calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei, recurentul nu poate critica hotărârea nr. 440/2003, sub acest aspect, direct în recurs, atâta timp, cât o asemenea susţinere nu a fost formulată şi în faza judecăţii în primă instanţă.
Pe de altă parte, chiar dacă recurentul nu s-a mai întors în localitatea de domiciliu, întrucât legea limitează acordarea drepturilor, doar pentru persecuţii suferite până la data de 6 martie 1945, stabilirea acestor drepturi s-a făcut în mod legal, pentru o perioadă de 11 luni şi 12 zile, dată fiind plecarea în refugiu, la 24 martie 1944.
În ceea ce priveşte celelalte drepturi prevăzute de art. 5 din Legea nr. 189/2000, în afara indemnizaţiei legale, prin hotărârea în discuţie, intimata a dispus organelor competente, să facă aplicarea textului legal menţionat.
Faţă de cele expuse, se constată că hotărârea instanţei fondului este legală şi temeinică, considerent pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea urmează să respingă prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinţei civile nr. 340 din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5257/2005. Contencios. Suspendare... | ICCJ. Decizia nr. 5260/2005. Contencios. Anularea măsurii... → |
|---|
