ICCJ. Decizia nr. 5263/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5263/2005
Dosar nr. 2173/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 martie 2005, reclamantul G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba, anularea hotărârii nr. 678 din 31 ianuarie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste, printr-o altă hotărâre, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivare, reclamantul a arătat că este îndreptăţit la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de actul normativ indicat, întrucât în perioada 1 octombrie 1944 - 31 decembrie 1944, împreună cu alţi cetăţeni de naţionalitate maghiară şi germană au fost supuşi la munci forţate în detaşamente de muncă, în localitatea Roşiori de Vede.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 125 din 20 mai 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată, a constatat că reclamantul este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, aferent perioadei 1 octombrie - 31 decembrie 1944 şi a obligat pârâta să stabilească drepturile reclamantului, începând cu 2 septembrie 2004.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu declaraţiile martorilor depuse în cauză şi cu dispoziţiile art. 1 lit. d) din OG nr. 105/1999, chiar şi în condiţiile obligării schimbării domiciliului după data de 1 septembrie 1944, data abrogării legilor cu caracter discriminatoriu, deoarece caracterul de persecuţie etnică al măsurii este pus în evidenţă şi de faptul luării ei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba, solicitând casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut că, potrivit prevederilor Decretului - lege nr. 1627/1944, au fost abrogate toate legile cu caracter discriminatoriu, care vizau persecuţiile de genul celor invocate de către intimatul-reclamant, astfel încât acesta nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, în condiţiile în care nu există nici un înscris doveditor al persecuţiilor respective, iar martorii sunt persoane care, pentru a obţine aceleaşi drepturi, au dat declaraţii unii pentru alţii.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor actului normativ reparatoriu în discuţie, rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor compensaţii pentru prejudiciile suferite de persoanele care au fost persecutate de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, aflându-se în situaţiile enumerate de lege.
Nu se justifică excluderea intimatului-reclamant de la acordarea drepturilor compensatorii reglementate, atâta timp, cât, prin adresa nr. 20 din 28 ianuarie 2005, emisă de U.D.M.R. Alba Iulia şi declaraţia autentică a martorilor G.F. şi S.A., acesta a făcut dovada, în condiţiile prevăzute de art. 4 din HG nr. 127/2002, că, la începutul lunii octombrie a anului 1944, împreună cu alte persoane reţinute, de origine maghiară şi germană, au fost ridicaţi de către organul de poliţie local, din Aiud şi au fost puşi la muncă forţată, ceea ce constituie o modalitate de persecuţie etnică în accepţiunea Legii nr. 189/2000.
Nu are relevanţă faptul că prin Decretul - lege nr. 1627/1944 s-au abrogat legile cu caracter discriminatoriu, atâta timp, cât Legea nr. 189/2000 nu prevede ca persecuţiile etnice reglementate să fie prevăzute în vreun act normativ şi s-a dovedit că acestea au avut loc efectiv.
Având în vedere că instanţa fondului a dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba împotriva sentinţei civile nr. 125 din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5261/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5264/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
