ICCJ. Decizia nr. 5316/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3458 din 17 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de T.T. și a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, directorului executiv semnatar al acțiunii, G.I., invocată de intervenient; în consecință, s-a anulat acțiunea formulată de reclamanta Asociația A.R., în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M și cu intervenienta T.T., ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a făcut aplicația art. 112 alin. (2) și art. 161 C. proc. civ. (având ca obiect anularea deciziei nr. 1980 din 31 octombrie 2002, a C.N.V.M.), reținând că acțiunea a fost semnată de directorul executiv G.I., în lipsa unui mandat expres dat de Adunarea Generală a Asociației A.R., pentru exercitarea dreptului de a acționa în petiție. S-a constatat că hotărârea nr. 1/2000 a Consiliului Director al Asociației și Statutul acestei asociații nu probează calitatea de reprezentant a semnatarului acțiunii.
în termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta Asociația A.R.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., recurenta a apreciat sentința ca vădit nelegală, urmare a aplicării greșite a dispozițiilor art. 68 alin. (1) teza I și art. 83 alin. (1) C. proc. civ., precum și încălcării art. 161 C. proc. civ., art. 24 alin. (2) lit. b) și art. 26 din O.G. nr. 26/2000.
Ambele intimate au susținut prin întâmpinările formulate, legalitatea sentinței recurate.
La prima zi de înfățișare, 6 iunie 2005, intimata-intervenientă T.T., în temeiul art. 3021 lit. d) C. proc. civ., a invocat nulitatea absolută a recursului de față, arătând că cererea de recurs nu a fost semnată de directorul executiv al Asociației A.R., ci de consilierul juridic al recurentei. Acesta din urmă a confirmat că semnătura aplicată pe cererea de recurs îi aparține, împrejurare consemnată în încheierea de ședință de la 6 iunie 2005.
Ulterior, la termenul din 19 septembrie 2005, reprezentantul recurentei a depus la dosar un alt exemplar al cererii de recurs, de această dată semnat de directorul executiv al Asociației A.R.
Examinând, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția invocată, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că aceasta este întemeiată și va fi admisă deoarece:
Art. 3021C. proc. civ., în mod expres, sancționează cu nulitatea, lipsa anumitor mențiuni pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, între acestea aflându-se și "semnătura" [lit. d) din articolul arătat].
Nu poate fi acceptată incidența, în această privință, a art. 316 C. proc. civ., care face trimitere la dispozițiile procedurale privind judecata în apel [respectiv art. 287 alin. (1) și (2) C. proc. civ.], acestea din urmă putând a fi aplicate numai "în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol" (n.n. - capitolul I Recursul).
Din modul în care a fost formulat art. 3021C. proc. civ., în forma menținută după pronunțarea de către Curtea Constituțională, a Deciziei nr. 167 din 24 martie 2005, rezultă în mod evident că intenția legiuitorului a fost aceea de a da un caracter specific acestor dispoziții, în raport cu dispozițiile privind judecata în apel.
în aceste condiții, acoperirea lipsei semnăturii la termenul din 19 septembrie 2005 este lipsită de eficiență juridică și nu va fi luată în considerare.
Ca urmare, în temeiul art. 3021lit. d) C. proc. civ., instanța de recurs a constatat nulitatea recursului declarat de Asociația A.R.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5314/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5319/2005. Contencios → |
|---|
