ICCJ. Decizia nr. 5336/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 decembrie 2004, la Tribunalul Botoșani, reclamanții-magistrați: A.C., A.D., A.E.D., A.S.M., A.M., C.A., D.A., A.C.M., B.M., B.V., B.A., M.B., B.C., B.G., C.M., C.S., C.F., C.F.D., C.V., S.C., C.L., C.C.V., C.L., C.D., D.R.D., D.R., D.M., F.G.G., G.G., G.M., M.G., G.Gh., G.C., G.A., H.A., H.V., I.R., L.L., M.G.C., M.E., M.El., M.O., N.M., P.A.M., P.E., P.R.E., P.L., R.M., M.R., R.A.L., S.O., S.I., S.E., S.D., Ș.I., T.C., T.V., T.A., A.T., T.L., Ț.V., Ț.D., U.G., U.D.M., V.D.N., U.G.M.D., V.M., au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie obligați la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, pe anii 2001 - 2002, 2003 și 2004, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății, să fie obligați ordonatorul principal de credite și Ministerul Finanțelor Publice să includă în bugetul pe anul 2005, sumele necesare plății primelor de concediu restante, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 193 din 21 martie 2004, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
S-a reținut că cererea de restituire a sumelor ce reprezintă prime de vacanță, reprezintă o cerere în legătură cu modul de stabilire a drepturilor salariale și că aceasta cade sub incidența prevederilor art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002.
La rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1099 din 8 iunie 2005, a admis excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei a Curții de Apel București și și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava.
Constatându-se existența unui conflict negativ de competență, dosarul a fost înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea a reținut că în raport cu obiectul cauzei, respectiv drepturi bănești reprezentând prima de vacanță, solicitate de reclamanți pentru anii 2001, 2002, 2003 și 2004, actualizate cu rata inflației la data plății efective, nu sunt aplicabile dispozițiile speciale ale O.U.G. nr. 177/2002, întrucât dreptul reclamanților s-a născut ulterior adoptării acestui act normativ.
S-a mai reținut că ne aflăm în situația unui litigiu de muncă, căruia îi sunt aplicabile art. 285 C. muncii.
Fiind învestită în vederea pronunțării unui regulator de competență, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că:
Potrivit art. 42 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, pentru nemulțumirile legate de "modul de stabilire a drepturilor salariale", magistrații și celelalte categorii de personal de specialitate prevăzute de această ordonanță, pot face contestație, în termen de 5 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiției sau Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, după caz; împotriva hotărârilor organelor de conducere se poate face plângere, în termen de 30 de zile de comunicare, la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București.
Așa fiind, se poate observa, cum corect a reținut și Curtea de Apel București, în speță obiectul cererii vizează drepturi salariale restante și neacordate pe perioada decembrie 2001 - decembrie 2004, parte din ele născute în baza altor reglementări legale, deoarece O.U.G. nr. 177/2002 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, conform art. 50 din acest act normativ, și nu nemulțumiri în legătură cu modul de stabilire a drepturilor salariale, așa cum în mod expres se stipulează în art. 42 din ordonanță.
în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, pentru că s-ar ajunge la o situație de neacceptat, ca pentru drepturi salariale neacordate, născute chiar înainte de intrarea în vigoare a ordonanței de urgență a Guvernului în discuție, să se condiționeze accesul în instanță, de "contestația" obligatorie menționată în alin. (1) al art. 42; aceasta, deoarece, așa cum rezultă, fără echivoc din alin. (2) al textului legal în discuție, la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București se poate face plângere, numai împotriva hotărârilor organelor de conducere, pronunțate urmare a contestației. Or, în această modalitate, pentru drepturi deja existente, neacordate, s-ar ajunge la o limitare a accesului liber la justiție, nepermisă de dispozițiile art. 21 din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Curtea Europeană Drepturilor Omului, amendată prin Protocolul nr. 11.
în acest context, conform art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., competența judecării prezentului litigiu s-a stabilit în favoarea Tribunalului Suceava.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5333/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5314/2005. Contencios → |
|---|
