ICCJ. Decizia nr. 536/2005. Contencios. Acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 536/2005
Dosar nr. 2425/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 610 din 8 mai 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta S.M. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Harghita, anularea hotărârii nr. 122 din 27 martie 2003, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind stabilirea calităţii prevăzute de dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor cuvenite, decurgând din această calitate.
În motivare, reclamanta a arătat că, în luna iulie a anului 1944, familia sa a fost nevoită să părăsească localitatea Dămuc, comuna Bicaz, din judeţul Neamţ, unde îşi aveau domiciliul, spre a se stabili în localitatea Gheorgheni, aflată sub administraţie maghiară şi apoi, ocupată de trupele sovietice.
Prin sentinţa civilă nr. 590 din 22 decembrie 2003, instanţa învestită a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 189/2000, pe perioada 1 iulie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că părinţii reclamantei, datorită evenimentelor războiului, au părăsit forţat, domiciliul, stabilindu-se în oraşul Gheorgheni, judeţul Harghita, tatăl fiind de origine etnică maghiară, astfel că, aceştia au avut calitatea de strămutaţi etnic.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita, criticând soluţia pronunţată, ca fiind nelegală, sub aspectul că, în cauză, deşi nu s-a dovedit că reclamanta a suferit persecuţii etnice, cu toate acestea, instanţa a ajuns la concluzia că aceasta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recurenta a mai susţinut că în raport cu înţelesul noţiunii de refugiu, ca fiind retragerea dintr-un teritoriu ocupat, reclamanta nu se putea refugia de la Dămuc, la Gheorgheni, întrucât ambele localităţi erau în zona Ardealului aflat sub ocupaţie maghiară. De asemenea, dată fiind originea sa etnică maghiară, nu se poate reţine că reclamanta a fost forţată să se refugieze pe un teritoriu ce aparţinea, la acea dată, Ungariei.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
În cauză, se constată că strămutarea reclamantei şi a familiei sale nu a fost determinată de persecuţii etnice, ci s-a datorat unor evenimente de război, astfel că, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, care prevăd expres, situaţiile în care se face aplicarea legii, nu i se poate recunoaşte reclamantei, calitatea de refugiată şi deci, de beneficiară a drepturilor prevăzute de această lege.
În consecinţă, se va admite prezentul recurs, se va casa sentinţa atacată şi în fond, se va respinge acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Harghita împotriva sentinţei nr. 590 din 22 decembrie 2003, pronunţată Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de S.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 522/2005. Contencios. Refuz acordare protectie... | ICCJ. Decizia nr. 539/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
