ICCJ. Decizia nr. 541/2005. Contencios. Acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 541/2005
Dosar nr. 2430/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 8800 din 9 decembrie 2003, la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta P.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin, anularea hotărârii nr. 173 din 19 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia de a-i stabili şi acorda drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a lui P.S.
În motivare, reclamanta a arătat că soţul său s-a refugiat, în luna iulie, anul 1942, din localitatea de domiciliu. Dobricioneşti, judeţul Bihor, în localitatea Jebel, judeţul Timiş, ca urmare a persecuţiei etnice exercitate de regimul hortyst.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, motivând că reclamanta nu a prezentat acte oficiale din care să rezulte refugiul soţului acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 12/PI din 13 ianuarie 2004, instanţa învestită a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să îi acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în cauză, declaraţiile martorilor, se coroborează cu Decizia de pensie, prin care surorii lui P.S., i-a fost acordată indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin. considerând că soluţia dată este nelegală, prin aceea că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate, şi anume, adresa nr. 2161/2002. prin care Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale a comunicat reclamantei, că soţul acesteia nu figurează în evidenţele deţinute, cu privire la persoanele refugiate.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului se constată că în cauză, dovada refugiului soţului reclamantei, ca urmare a persecuţiilor etnice suferite, s-a făcut conform art. 4 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2000. care prevede că, în lipsa actelor oficiale, se poate face prin declaraţie de martor, dovada persecuţiei etnice.
Tot astfel, potrivit dispoziţiilor art. 61, dovedirea situaţiilor prevăzute de art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, se face cu acte oficiale, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În raport cu dispoziţiile legale menţionate, se constată că în mod corect, a reţinut instanţa, că soţul reclamantei, P.S., s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi că, deci, aceasta este îndreptăţită să beneficieze de prevederile art. 3 din această lege.
În consecinţă, prezentul recurs urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin împotriva sentinţei civile nr. 12 din 13 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 539/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 55/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
