ICCJ. Decizia nr. 515/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 515/2005
Dosar nr. 4766/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 ianuarie 2004, reclamanta D.M. a solicitat instanţei, anularea hotărârii nr. 5001 din 19 decembrie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, a susţinut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născută în refugiu şi că această situaţie a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 158/CA/2004 - P.I. din 1 martie 2004, a admis acţiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 1 octombrie 1943 - 6 martie 1945.
Instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la 24 septembrie 1943, în comuna Vadu Crişului, iar după naşterea ei, părinţii, împreună cu ea, au plecat în refugiu.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând, în esenţă, că instanţa a interpretat eronat probele dosarului şi a aplicat greşit legea. În acest sens, a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuţii etnice şi nici a situaţiei de strămutare sau refugiu în altă localitate, conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002, au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
În cauză, din actele dosarului rezultă că reclamanta D.M. s-a născut la data de 24 septembrie 1943, în localitatea Vadu Crişului, părinţii fiind P.Ş. şi P.F.
Din extrasul eliberat de Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale nr. C./605 din 25 februarie 2003, rezultă că tatăl reclamantei nu figurează în evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, în perioada 1942 - 1955, iar următorul extras, nr. C/2589 din 21 mai 2003, eliberat de aceeaşi instituţie, atestă că mama reclamantei, P.F., figurează în indexul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, întocmit la data de 21 iulie 1942.
Este adevărat că aceste nume şi prenume sunt frecvent întâlnite în zona geografică respectivă şi nu conferă certitudinea că sunt părinţii reclamantei, cu atât mai mult, cu cât fiind vorba doar de un tabel nominal, nu există nici un fel de alte date de identificare a persoanelor cuprinse în tabel.
Însă aceste probe sunt completate cu declaraţiile autentificate ale martorilor M.D. şi M.M., din care rezultă că părinţii reclamantei, împreună cu aceasta, au fost refugiaţi, în perioada octombrie 1940 - septembrie 1945, din localitatea Vadu Crişului, în localitatea Zece Hotare.
Împrejurarea că reclamanta s-a născut în localitatea Vadu Crişului, de unde părinţii ei s-au refugiat, nu justifică refuzul pârâtei de a-i recunoaşte calitatea de persoană refugiată, având în vedere că această localitate şi comuna Zece Hotare sunt apropiate, la o distanţă de doar câţiva km, nefiind îngrădită libera circulaţie a populaţiei şi existând, deci, posibilitatea ca mama reclamantei să se fi întors în localitatea de domiciliu, pentru naşterea acesteia, acolo având condiţii mai bune, asistenţă şi sprijin din partea rudelor.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea curţii de apel este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei nr. 158/CA/2004 - P.I. din 1 martie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 514/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 516/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
