ICCJ. Decizia nr. 5367/2005. Contencios. Anulare act de control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5367/2005
Dosar nr. 558/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 ianuarie 2005, la Curtea de Apel Galaţi, SC I.S. SA a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 233 din 29 noiembrie 2004, a Curţii de Apel Galaţi, solicitând, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, casarea hotărârii recurate şi în fond, admiterea acţiunii şi anularea deciziei nr. 139 din 21 mai 2004, a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi implicit, a procesului-verbal de control încheiat la 16 martie 2004, de inspectorii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Galaţi.
În motivarea recursului s-a susţinut că hotărârea pronunţată s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sub acest aspect, recurenta a susţinut că a livrat creozot de huilă (ulei de creozot) către SC L.C. SRL Tulcea, SC M. SA Basarabi şi SC E.T. SA Prejmer, numai cu condiţia ca aceste societăţi nu îl vor folosi ca şi combustibil sau carburat, situaţie în care livrarea s-a făcut la preţuri fără acciză.
A mai susţinut recurenta, că din analiza actelor normative în vigoare la momentul livrării uleiului de creozot rezultat din cocsificarea carburantului în metalurgie, rezultă că acesta nu era un produs accizabil, accizarea sa având loc numai după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2003, privind aprobarea OG nr. 3/2003, pentru modificarea OUG nr. 158/2001.
Cum livrările de creozot de huilă au avut loc în anul 2002, moment la care produsul rezultat din procesul de producţie a cocsului metalurgic nu era supus accizării, punctul de vedere al instanţei înseamnă încălcarea principiului neretroactivităţii legii.
S-a mai cerut de recurentă, examinarea cauzei sub toate aspectele, motivat de faptul că hotărârea atacată nu este susceptibilă de apel (art. 3041 C. proc. civ.). Sub acest aspect, recurenta susţine că a cerut clienţilor săi să prezinte declaraţiile pe proprie răspundere date de administratorii acestora privind respectarea destinaţiei bunurilor achiziţionate. Deci, recurenta nu a pus în vânzare uleiul de creozot, drept combustibil.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa civilă nr. 233 din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, acţiunea în anularea deciziei nr. 139 din 21 mai 2004, a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, formulată de reclamanta SC I.S. SA Galaţi.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a obţinut în procesul de fabricaţie a cocsului siderurgic şi subprodusul - ulei de creozot, produs accizabil condiţionat în funcţie de destinaţie, inclus ca atare la alin. (1) lit. b) al art. 20 din OUG nr. 158/2001.
Instanţa a constatat expres că nu se poate reţine că subprodusul în cauză nu era accizabil şi nici că fiind extrem de poluant, nu poate sau nu ar fi trebuit accizat.
Instanţa a precizat expres că incluzându-se în preţul de vânzare şi valoarea accizelor uleiului de creozot (creozot), devine greu vandabil, nefiind deloc sau suficiente cereri de ofertă de cumpărare în scop de procesare (valorificare superioară).
Constatându-se că reclamanta şi-a încălcat dispoziţia legală de a include în preţ accizele, atunci când l-a vândut, iar clienţii l-au folosit drept combustibil, a respins acţiunea reclamantei.
Din actele cauzei, în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
SC I.S. SA Galaţi, în prezent SC M.S. SA Galaţi a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal încheiat la 16 martie 2004, de organele de control ale Direcţiei Controlului Fiscal Galaţi şi prin care i s-a stabilit obligaţia fiscală de 9.440.637 lei, reprezentând accize şi majorări de întârziere.
Prin Decizia nr. 139 din 21 mai 2004, Agenţia de Administrare Fiscală a respins contestaţia, reţinând că în perioada 1 februarie 2002 - 2003, recurenta-reclamantă a livrat la mai multe societăţi, ulei de creozot, fără a achita accizele datorate, în condiţiile în care în urma controalelor încrucişate efectuate la societăţile clienţi ai recurentei a rezultat că uleiul de creozot a fost utilizat drept combustibil.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată sub aspectul primului motiv de recurs formulat, că este neîntemeiat, întrucât art. 27 din OUG nr. 158/2001 precizează că: „plătitori de accize pentru uleiurile minerale sunt agenţii economici producători, procesatori sau cumpărători de astfel de produse". Recurenta este producător.
Uleiul de creozot livrat de recurentă, în calitate de producător, societăţilor clienţi în cauză, intră în categoria uleiurilor minerale accizabile în funcţie de destinaţiile acestora. Prin controalele încrucişate efectuate s-a constatat că societăţile cumpărătoare au folosit uleiul de creozot drept combustibil şi, deci, recurenta datorează accizele stabilite în mod corect prin actul administrativ contestat.
În cauză, recurenta nu poate invoca nici scutirea de la plata accizelor conform art. 28 lit. f) din OUG nr. 158/2001, pentru că scutirea operează la cumpărător şi constă în compensarea sau restituirea accizelor, ceea ce implică o facturare de către vânzător, în speţă recurenta, a produselor în cauză la preţ de vânzare ce cuprinde accizele (situaţie ce nu este în cauză).
Sub cel de al II-lea motiv de recurs este de reţinut şi că nu se poate reţine nerăspunderea recurentei de o eventuală schimbare a destinaţiei produselor în cauză, neputând urmări destinaţia finală a produselor comercializate, întrucât potrivit prevederilor legale, aplicabile în perioada supusă verificării, plătitorii de accize sunt producătorii, procesatorii, importatorii produselor impozabile, şi nu utilizatorii finali.
Aşa fiind, constatându-se că actul administrativ atacat este legal, că hotărârea atacată este legală, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.S. SA Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 233 din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5366/2005. Contencios. Refuz acordare ajutor... | ICCJ. Decizia nr. 5368/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
