ICCJ. Decizia nr. 5371/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5371/2005
Dosar nr. 2439/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 martie 2005, reclamantul G.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Alba, anularea hotărârii nr. 646 din 31 ianuarie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 140 din 10 ianuarie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada încadrării în art. 1 lit. d) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, cu declaraţiile autentificate de martori aflate la dosarul cauzei, precum şi cu declaraţia martorului audiat în instanţă. Din probele menţionate au rezultat persecuţiile etnice suferite de reclamant şi familia lui, ca o consecinţă a faptului că sunt de etnie maghiară, fiind forţaţi să părăsească localitatea de domiciliu, oraşul Aiud, şi obligaţi să se stabilească în Roşiori de Vede, unde au fost supuşi la muncă forţată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba, cu motivarea că dispoziţiile Legii nr. 189/2000 se aplică numai persoanelor care au fost expulzate sau refugiate, precum şi celor care au făcut obiectul schimbului de populaţie, exceptând persoanele care au făcut parte din detaşamente de muncă forţată.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite de aceasta, persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit persecuţii din motive etnice, din partea regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945.
Între modalităţile de manifestare a persecuţiilor etnice, art. 1 lit. d) din lege enumeră persoanele care au „făcut parte din detaşamentele de muncă forţată".
Cum din declaraţiile martorilor G.D., S.A. şi K.F. rezultă că intimatul a fost ridicat de acasă de către organele de poliţie şi transportat cu trenul în zona Gării Ploieşti Nord, unde a lucrat în regim de muncă forţată, la repararea căii ferate distruse de bombardamente, instanţa de fond, în mod corect a reţinut că sunt îndeplinite, în cauză, cerinţele Legii nr. 189/2000.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Alba împotriva sentinţei civile nr. 140 din 10 iunie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5370/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5372/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
