ICCJ. Decizia nr. 5372/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5372/2005
Dosar nr. 2455/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 mai 2005, reclamanta T.F. a solicitat anularea deciziei nr. 1005 din 10 mai 2002, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 209 din 20 iunie 2005, a respins acţiunea, ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că Decizia Casei Judeţene de Pensii Timiş a fost comunicată reclamantei, la 30 mai 2002, fapt dovedit cu confirmarea de primire, iar conform susţinerilor din acţiune, aceasta a luat cunoştinţă de decizie oricum, la 21 octombrie 2003.
Cum acţiunea prin care se contestă Decizia pârâtei, a fost introdusă la 11 mai 2005, rezultă că reclamanta a depăşit cu mult termenul de 30 de zile pentru contestaţie, prevăzut de art. 6 alin. (5) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, cu motivarea că a luat cunoştinţă de Decizia emisă de pârâtă, la data de 15 aprilie 2005, când i-a fost comunicată de aceasta, cu adresa nr. 5614 din 14 aprilie 2005.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii Caselor teritoriale de pensii, „persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ".
Din probele aflate în dosarul cauzei rezultă că recurentei i-a fost comunicată Decizia intimatei, la 31 mai 2002, fapt atestat de mandatul poştal şi confirmarea de primire.
Mai rezultă, de asemenea, că i-a fost comunicat conţinutul acesteia şi prin adresele intimatei nr. 13902 din 29 octombrie 2003 şi nr. 8966 din 27 ianuarie 2004, emise ca urmare a solicitării reclamantei, împrejurare în care aceasta a luat din nou cunoştinţă de Decizia pe care o contestă.
În acest context este lipsit de relevanţă faptul că la cererea recurentei, intimata i-a răspuns şi a patra oară, la 21 octombrie 2003, informând-o, ca şi în celelalte două adrese anterioare, că Decizia a rămas definitivă, nefiind contestată în termen.
Cum este evident că Decizia emisă de intimată a fost comunicată recurentei-reclamante, la 31 mai 2002, conform mandatului cu confirmare de primire depus în copie, iar acţiunea prin care s-a contestat această decizie, a fost înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, la 11 mai 2005, demersul recurentei este, evident, tardiv, încălcând dispoziţiile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 189/2000.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.F. împotriva sentinţei civile nr. 209 din 20 iunie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5371/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5373/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
