ICCJ. Decizia nr. 5375/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5375/2005
Dosar nr. 2471/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de f aţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 15 iunie 2005, SC E.F. SA Ştei a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 186 din 6 iunie 2005, a Curţii de Apel Oradea, solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea, spre rejudecare, aceleaşi instanţe.
În motivarea recursului s-a susţinut de recurentă, că în raport cu conţinutul solicitării sale către organele vamale, prin care cerea eliberarea unui act administrativ constatator a regimului juridic derogator a societăţii de la norma comună privind regimul vamal al importurilor ce urmează a fi efectuate de societate, după intrarea în vigoare a unui regim vamal derogatoriu faţă de situaţia existentă la data formulării solicitării, răspunsul organului vamal este act administrativ individual. Aşa fiind, susţine recurenta, în mod greşit instanţa de fond a considerat că actele atacate nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de Legea nr. 554/2004, nefiind acte administrative.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, întrucât cererea SC E.F. SA Ştei, de a i se elibera un act din care să rezulte că aceasta beneficiază de facilităţi vamale, aşa cum prevedea OUG nr. 24/1998, act normativ modificat, însă, prin OG nr. 94/2004, şi aprobat prin Legea nr. 507/2004, este formulată peste prevederile legale.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 186/CA din 6 iunie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins acţiunea reclamantei SC E.F. SA Ştei împotriva pârâtelor Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Oradea.
S-a reţinut că prin acţiunea înregistrată la 9 februarie 2005, reclamanta SC E.F. SA Ştei a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea, solicitând anularea actelor administrative constituite în adresa nr. 22765 din 20 decembrie 2004, emisă de A.R.V. Oradea - Serviciul Proceduri Vamale şi Tarif Vamal şi adresa nr. 57 din 5 ianuarie 2005, emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor. De asemenea, s-a cerut şi obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor să emită un act administrativ care să ateste că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 507/2004, nu se aplică investiţiilor finalizate anterior datei aplicării actului normativ.
Prin adresa nr. 22765 din 20 decembrie 2004, intimata a comunicat că facilităţile vamale stabilite prin OUG nr. 24/1998, urmează să fie suprimate cu începere de la data împlinirii termenului de 90 de zile prevăzut pentru intrarea în vigoare a Legii nr. 507/2004.
Împotriva acestui răspuns, societatea comercială s-a adresat Autorităţii Naţionale a Vămilor, care a răspuns prin adresa nr. 57 din 5 ianuarie 2005, că societatea reclamantă nu mai beneficiază de facilităţile vamale prevăzute în art. 6 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/1998, de la expirarea termenului de 90 de zile prevăzut de Legea nr. 507/2004.
Instanţa de fond a reţinut că prin cele două acte (adrese) atacate în cauză, instituţiile cărora li s-au adresat solicitările, şi-au expus poziţia lor în legătură cu acordarea facilităţilor pentru investiţii în zone defavorizate, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 507/2004.
Aceste două adrese, a reţinut instanţa de fond, nu sunt acte cenzurabile pe calea contenciosului administrativ, nefiind nici acte administrative unilaterale date în executarea legii şi nici acte cu caracter normativ, date în organizarea legii.
De altfel, activitatea de îndrumare a contribuabililor în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale prevăzută în art. 7 pct. 5 C. proc. civ., nu se realizează prin acte normative sau individuale.
Faţă de motivele de recurs invocate în cauză, de actele cauzei şi hotărârea atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sentinţa nr. 186 din 6 iunie 2005, a Curţii de Apel Oradea, este legală şi temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Prin act administrativ, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice. Sunt asimilate actelor administrative, în sensul Legii nr. 554/2004, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi achiziţiile publice.
În cauză, sunt două adrese emise de intimate, care nu crează, modifică sau sting raporturi juridice. Aceste două adrese nu fac decât să aducă la cunoştinţă că Legea nr. 24/1998, privind zonele defavorizate, a fost modificată prin OG nr. 94/2004, aprobată prin Legea nr. 507/2004.
Deci, legea pe care o invocă societatea comercială recurentă, în sensul beneficierii în continuare a unor facilităţi, nu mai există, a fost modificată şi despre aceasta este vorba în cuprinsul celor două adrese atacate de recurentă. Deci, cele două adrese fac referire expresă la această situaţie de reglementare juridică, astfel încât în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.F. SA Ştei împotriva sentinţei civile nr. 186/CA/2005 - PI din 6 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5374/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5376/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
