ICCJ. Decizia nr. 5374/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5374/2005
Dosar nr. 2462/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 23 februarie 2005, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 10333 din 12 noiembrie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 188/CA/2005 - PI din 16 iunie 2005, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă dacă localitatea Hotar a fost sau nu împărţită între Ungaria şi România sau pe ce linie de demarcaţie s-a aflat graniţa dintre cele două părţi ale comunei. Pe cale de consecinţă, a considerat că nu se poate reţine că reclamanta a fost supusă persecuţiilor etnice şi cu atât mai puţin, că din această cauză a fost obligată să părăsească domiciliul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, susţinând că, atât din înscrisurile oficiale aflate la dosar, cât şi din declaraţiile martorilor audiaţi, rezultă că satul Hotar a fost împărţit între Ungaria şi România, urmare a Dictatului de la Viena, astfel că, din cauza persecuţiilor la care a fost supusă, familia ei a fost obligată să se refugieze din zona aflată sub administraţie hortystă, în cea rămasă sub administraţie românească.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de dispoziţiile acesteia, persoanele, cetăţeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii de natură etnică, din partea regimurilor instaurate în România, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de lege se poate face, potrivit HG nr. 127/2002, cu înscrisurile oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa acestora, cu declaraţie de martori.
Într-adevăr, din certificatul de naştere al reclamantei rezultă că s-a născut la 11 iunie 1941, în comuna Hotar, din părinţii M.D. şi M.A.
De asemenea, din adresa eliberată de Arhivele Naţionale - Direcţia judeţului Bacău nr. C/1078 din 6 mai 2005, rezultă că tatăl recurentei figurează în tabelul refugiaţilor de pe teritoriul judeţului, în august 1943, cu menţiunea că venea din „Hotar Unga" şi „a plecat Hotar R.".
Aceeaşi instituţie confirmă prin adresa nr. C/685 din 30 martie 2005, că „Autorităţile maghiare au ocupat parţial localitatea Hotar", iar refugiaţii din perioada „1943 - 1944, sunt menţionaţi cu localităţile de unde au venit, respectiv cele de destinaţie, unde au plecat, după cum rezultă din tabelele nominale anexate".
Înscrisurile oficiale menţionate se coroborează cu declaraţiile martorilor C.D., C.F. şi C.C., toţi unanimi în susţinerea faptului că recurenta s-a refugiat cu familia, în august 1943, din partea comunei Hotar, aflată sub administraţie maghiară şi ca urmare a persecuţiilor etnice, ultimul martor precizând că aceştia au locuit provizoriu în casa familiei lui, deoarece noile autorităţi le rechiziţionaseră casa.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 304 şi 312 C. proc. civ., Curtea admite recursul declarat în cauză, casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.M. împotriva sentinţei civile nr. 188/CA/2005 - PI din 6 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 10333 din 12 noiembrie 2004, emisă de pârâtă şi obligă pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 august 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 octombrie 2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 5373/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5375/2005. Contencios. Anulare act... → |
---|