ICCJ. Decizia nr. 5376/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5376/2005
Dosar nr. 2787/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 iunie 2005, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple al judeţului Brăila şi Direcţia Generală de Paşapoarte, anularea măsurii luate faţă de ea, de suspendare a dreptului de a călători în străinătate, până la data de 16 martie 2006.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 63 din 14 iulie 2005, a admis acţiunea, a anulat măsura contestată şi Decizia emisă în acest sens şi a dispus restituirea paşaportului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că nu există probe în dosar, din care să rezulte şederea ilegală a reclamantei, în străinătate şi nici nu s-a făcut dovada unor fapte „grave, expres şi limitativ prevăzute de lege, pe care reclamanta le-a comis", pentru a se justifica măsura luată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, pârâtele, criticând soluţia instanţei de fond, în sensul greşitei aplicări a dispoziţiilor OG nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998, cu motivarea că, potrivit art. 14 lit. e) din actul normativ menţionat, măsura suspendării paşaportului poate fi luată şi în raport cu persoanele returnate în baza acordurilor de readmisie încheiat de România, cu alte state. În speţă, se mai precizează, intimata-reclamantă a fost returnată din Spania, în baza unui astfel de acord de readmisie, astfel că dispoziţiile legale menţionate mai sus îi sunt pe deplin aplicabile.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 lit. e) din OG nr. 65/1997, cetăţenilor români li se poate refuza temporar eliberarea paşaportului, iar dacă li s-a eliberat, le poate fi retras ori li se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, pe o perioadă cuprinsă între 1 an şi 5 ani, printre alte cazuri şi în situaţia în care au fost returnaţi în baza acordului de readmisie ale României, cu alte state şi chiar în lipsa unor asemenea acorduri ori au depăşit termenul de şedere în statele în care au călătorit.
Din probele existente la dosar, rezultă că intimata-reclamantă a fost returnată de către autorităţile spaniole, la 16 martie 2005, în baza art. 1 din Legea nr. 45/1997, pentru ratificarea Acordului dintre România şi Spania privind readmisia „persoanelor aflate în situaţie ilegală".
De altfel, intimata însăşi nu contestă că a fost returnată de către autorităţile spaniole, ci doar că măsura autorităţilor române, de suspendare a dreptului de a călători în străinătate, este excesivă în raport cu gravitatea faptei.
Cum este evident că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 14 lit. e) teza finală, iar în raport cu gravitatea faptei s-a făcut o dozare corectă a sancţiunii, aplicându-se minimul acesteia, respectiv 1 an, Curtea consideră că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei.
Pe cale de consecinţă, urmează a fi admise recursurile declarate în cauză, casată hotărârea atacată şi pe fond, respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte şi de Instituţia Prefectului, judeţul Brăila, pentru Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Brăila, împotriva sentinţei civile nr. 63 din 14 iulie 2005, a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5375/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5377/2005. Contencios → |
|---|
