ICCJ. Decizia nr. 5377/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5377/2005
Dosar nr. 1836/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2974 din 11 mai 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul declarat de Consiliul Concurenţei împotriva sentinţei civile nr. 157/F din 27 octombrie 2003, a Curţii de Apel Galaţi, a modificat hotărârea atacată şi pe fond, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.G.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de recurs, contestatorul C.G. a formulat, în temeiul art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare, solicitând ca, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Concurenţei, să fie anulată hotărârea atacată şi să fie rejudecat recursul, în sensul respingerii recursului, ca nefondat, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatorul a susţinut că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, care a constat în confundarea unor elemente importante şi date materiale, cu privire la existenţa unei stări de incompatibilitate între funcţia publică deţinută şi calitatea de comerciant.
Contestatorul a arătat că la judecarea recursului nu s-a observat că documentaţia necesară înregistrării actului de cesiune a părţilor sociale şi de revocare a sa din funcţia de administrator al SC E.S. SRL a fost depusă la Oficiul Registrului Comerţului Vrancea, la data de 23 iulie 2001, anterior datei de 1 august 2001, la care a fost angajat, prin concurs, la Oficiul Concurenţei, în funcţia publică de inspector de concurenţă. Contestatorul a învederat că pentru neactualizarea datelor şi pentru nepublicarea în Monitorul Oficial, a modificărilor intervenite în urma încheierii actului de cesiune autentificat la data de 23 iulie 2001, culpa aparţine Oficiului Registrului Comerţului Vrancea şi instanţa de recurs a săvârşit o greşeală de fapt, considerând că a existat o incompatibilitate între funcţia publică deţinută şi calitatea de comerciant.
Intimatul Consiliul Concurenţei a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea, ca nefondată, a contestaţiei în anulare, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ. pentru contestaţia în anulare specială, întrucât eventualele greşeli de apreciere a probelor care au fost invocate de contestator, nu reprezintă o eroare materială.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge, ca nefondată, prezenta contestaţie în anulare, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 318 teza I C. proc. civ., hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, numai când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale
Aprecierea probelor administrate şi interpretarea dată de instanţa de recurs, în raport cu normele de drept substanţial incidente în cauză, nu constituie, însă, o greşeală materială care să justifice retractarea unei hotărâri irevocabile în baza reglementării enunţate anterior.
Calea extraordinară de atac exercitată de contestator a fost prevăzută de lege, pentru cazul erorilor materiale privind actele de procedură şi nu vizează probleme de fond, cum sunt cele referitoare la probele administrate sau la situaţia de fapt avută în vedere la judecarea recursului.
Situaţia de fapt expusă în motivarea contestaţiei a fost examinată cu ocazia judecării recursului şi soluţia pronunţată nu a fost determinată de confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. În realitate, contestatorul a susţinut că este greşită aprecierea probelor şi interpretarea dată legii, de instanţa de recurs, ceea ce nu poate constitui obiectul contestaţiei în anulare specială prevăzută de art. 318 teza I C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge, ca nefondată, prezenta contestaţie în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva deciziei civile 2974 din 11 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5376/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5384/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
