ICCJ. Decizia nr. 5349/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 289 din 26 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, modificată și republicată, s-a respins întâmpinarea nr. 1494 din 26 octombrie 2004, formulată de Primăria municipiului Ploiești împotriva deciziei nr. 24 din 7 octombrie 2004, emisă de directorul Direcției de Control Financiar Ulterior Prahova, ca tardiv introdusă.
Prin decizia atacată, Direcția de Control Financiar Ulterior Prahova a dispus întregirea veniturilor bugetului local al Primăriei municipiului Ploiești, prin recuperarea sumei de 1.610.648.067 lei, reprezentând diferența la prețul încasat pentru patru spații comerciale.
Din examinarea materialului probator aflat la dosar, Curtea a reținut că întâmpinarea formulată de Primăria municipiului Ploiești a fost introdusă tardiv, data înregistrării acesteia la Camera de Conturi Prahova, fiind 26 octombrie 2004, cu depășirea termenului legal de 5 zile în care trebuie introdusă, termenul fiind calculat în raport cu data de 13 octombrie 2004, când a fost înregistrată decizia la Primăria municipiului Ploiești.
împotriva deciziei Curții de Conturi a formulat recurs, Primăria municipiului Ploiești, reprezentată prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se invocă în primul rând, nesocotirea dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea competenței altei instanțe, față de prevederile O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi, de către instanțele judecătorești, aprobată prin Legea nr. 49/2004, dispoziții în raport cu care Curtea de Conturi nu mai avea competență să soluționeze litigiul.
Referitor la tardivitatea introducerii întâmpinării, Curtea de Conturi a apreciat-o în mod greșit, deoarece termenul de referință ce trebuie luat în considerare ca dată a comunicării, este 22 octombrie 2004, data înregistrării deciziei la cabinetul Primarului, când de fapt, acesta a luat cunoștință de ea.
Pe fondul cauzei, se arată că organul de control a interpretat în mod eronat textele de lege incidente în cauză, Legea nr. 550/2002, în art. 3, stipulând în concret, modalitatea și condițiile de vânzare a terenului aferent spațiilor comerciale, fără a exista vreo referire cu privire la valoarea terenului, pornind de la valoarea de circulație a acestuia.
Examinând cauza, în raport cu primul motiv de recurs, referitor la instanța competentă a soluționa cauza, se constată că acesta este întemeiat.
O.U.G. nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004, în art. 1 precizează în mod expres că "până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești ordinare".
Textul de lege menționat este imperativ, astfel încât învestirea Curții de Conturi, la 29 octombrie 2004, cu soluționarea întâmpinării formulate împotriva deciziei nr. 24, emisă de Directorul Direcției de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi Prahova, este împotriva prevederilor legale sus menționate, Curtea de Conturi nemaifiind competentă material a soluționa litigiul.
Excepția de necompetență materială ridicată fiind întemeiată, a fost admis recursul declarat de Primăria municipiului Ploiești, prin Primar, a fost casată decizia atacată și a fost trimisă cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Prahova, secția de contencios administrativ, competența revenind acestei instanțe, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004.
Celelalte apărări formulate de recurentă, prin motivele de recurs, vor fi analizate de instanța de fond, cu ocazia rejudecării cauzei.
Făcând în cauză și aplicarea dispozițiilor art. 312 și 313 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5354/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5342/2005. Contencios → |
|---|
