ICCJ. Decizia nr. 5359/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 120 din 11 mai 2005, a Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 105/2005, a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de numitul C.Ș., în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei Bustuchin (Gorj), în favoarea Curții de Apel Craiova.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a solicitat anularea parțială a hotărârii nr. 37 din 22 august 1999, a Consiliului Local al comunei Bustuchin, întrucât în mod abuziv i-a fost inclusă în anexa 192/b, în domeniul public al comunei, suprafața de 946 mp teren care este proprietatea reclamantului; că pârâta a invocat inadmisibilitatea cererii, în raport cu dispozițiile Legii nr. 29/1990, întrucât reclamantul tinde să atace H.G. nr. 973/2002, prin care s-a atestat apartenența la domeniul public al comunei Bustuchin, a bunurilor cuprinse în Anexa nr. 24 și care reproduce inventarul bunurilor din domeniul public al comunei, inventar însușit de Consiliul local, prin hotărârea atacată; că ulterior, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, întrucât hotărârea sa, nr. 37/1999, face parte din Anexa nr. 24 a H.G. nr. 973/2002; că excepția invocată de pârâtă este fondată, întrucât inventarul însușit de aceasta, prin hotărâre, face parte integrantă din H.G. nr. 973/2002, iar reclamantul atacă pentru nelegalitate poziția nr. 192 din anexă.
Prin sentința civilă nr. 269 din 23 iunie 2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 707/A/2005, a fost declinată competența de soluționare a cauzei primite prin declinare, în favoarea celei dintâi instanțe învestite, constatându-se și ivirea conflictului negativ.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a solicitat prin acțiune și nici printr-o cerere ulterioară, anularea H.G. nr. 973/2002; că prezent în instanță la Curtea de Apel Craiova, reclamantul a precizat că cere anularea hotărârii Consiliului Local Bustuchin, iar nu a H.G. nr. 973/2002.
Curtea de față, ca regulator de competență învestit în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a constatat:
Prima instanță învestită cu cererea a încălcat principiul disponibilității care guvernează procesul civil, chiar și în materia contenciosului administrativ și a presupus mai mult decât reclamantul a cerut în mod explicit.
Pe de altă parte, supoziția pârâtei că prin acțiunea sa, reclamantul tinde la (sau urmărește) anularea altui act administrativ, decât cel explicit enunțat în petit, nu putea fi convertită de instanță într-o excepție de necompetență materială, întemeiată pe art. 3 pct. 1 C. proc. civ., câtă vreme reclamantul nu a solicitat anularea actului Guvernului în mod expres.
în fine, dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., în temeiul cărora s-ar putea accepta că instanța a acționat, nu mai operau dincolo de voința părții, având în vedere că la dezbaterile asupra fondului, reclamantul, asistat de un avocat, a precizat că a înțeles să conteste numai hotărârea Consiliului local.
Așa fiind, Tribunalul Gorj în mod greșit și-a declinat competența, fiind legal învestit cu cererea, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5378/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5354/2005. Contencios → |
|---|
