ICCJ. Decizia nr. 5437/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 11239/CA din 22 octombrie 2003, la Tribunalul Timiș, F.P.N. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, anularea deciziei prin care a fost declarat respins de Comisia pentru soluționarea contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, privind concursul organizat și desfășurat la sediul pârâtului, la 20 septembrie 2003, pentru funcția de director al Administrației Finanțelor Publice Lugoj.
Tribunalul Timiș, secția comercială, a pronunțat sentința civilă nr. 6/CA din 13 ianuarie 2003, prin care și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr. 166 din 20 mai 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins contestația, ca nefondată, pe motiv că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Sentința a fost recurată de contestatorul F.P.N., pentru nelegalitate și netemeinicie, înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4113 din 25 noiembrie 2003, casând-o cu trimitere, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
A reținut înalta Curte de Casație și Justiție, că instanța de fond a soluționat greșit cauza, pe excepție, neintrând în fondul pricinii, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. final C. proc. civ., instanța fiind obligată să se pronunțe cu privire la toate capetele de cerere, cu judecata cărora a fost învestită și pe baza tuturor probelor ce trebuiau administrate, pentru a pronunța o soluție justă.
Instanța trebuie să soluționeze cauza, în limita sesizării prin cererea introductivă - anularea soluției de "respins" dată de Comisia pentru soluționarea contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, a concursului organizat pentru ocuparea funcției de director al Administrației Finanțelor Publice Lugoj, "pentru că s-ar fi încălcat principiul transparenței în ceea ce privește datele, informațiile și rezultatele privind acest concurs".
Cauza a fost reînregistrată sub nr. 1077/CA/2004, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința pronunțată cu nr. 462 din 2 decembrie 2004, fiind respinsă acțiunea reclamantului, ca nefondată.
în pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că în speță nu se aflăm în prezența atacării la instanța de contencios, a respingerii contestației candidatului reclamant, ci acesta a contestat comunicarea făcută de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a Politicilor și Resurselor Umane, a listei cuprinzând rezultatul obținut de candidat, și nu soluția dată de Comisia de soluționare a contestațiilor.
Se reține, astfel, că actul atacat, adresa înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice, sub nr. 473233 din 24 septembrie 2002, nu prezintă caracteristicile unui act administrativ ce poate fi contestat în contencios administrativ, fiind, de fapt, o comunicare a rezultatului obținut de reclamant la concurs, rezultat pe care reclamantul nu-l poate contesta propriu-zis, față de modul în care a abordat subiectele.
A reținut instanța de fond că, contestatorul a atacat, de fapt, soluția de "respins" a Comisiei pentru soluționarea contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, și nu modalitatea în care a fost organizat concursul, cerând anularea lui.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că instanța de fond a procedat la rejudecarea cauzei, în urma casării cu trimitere, fără a administra un probatoriu complet, neținând, astfel, seama de îndrumările instanței supreme, hotărârea dată fiind rezultatul unei greșeli referitoare la administrarea probelor pertinente cauzei.
Analizând motivele de recurs invocate de recurent, apărările intimatei, materialul probator aflat la dosar și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța reține că sentința atacată cu recurs este temeinică și legală, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din probele administrate în cauză, rezultă fără putință de tăgadă, așa cum corect reține și instanța de fond, că reclamantul-contestator nu a solicitat anularea nici unui act emis de Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de autoritate publică centrală, ci a contestat comunicarea de către Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Politicilor și Resurselor Umane, a listei cuprinzând rezultatul obținut de candidat la concurs. Acesta nu a contestat soluția ce a fost dată contestației sale de către Comisia de soluționare a contestațiilor.
în mod just, a apreciat instanța de fond și asupra faptului că adresa nr. 473233 din 24 septembrie 2002, a Ministerului Finanțelor Publice, prin care se comunica contestatorului, rezultatul obținut la concurs, nu prezintă caracteristicile unui act administrativ ce poate fi contestat la instanța de contencios administrativ. S-a reținut, de asemenea, în mod corect și faptul că reclamantul nu a înțeles să conteste rezultatul obținut la concurs, lucrarea scrisă prezentată la concurs având în realitate forma unui protest.
Soluția instanței de fond fiind legală și temeinică și neexistând nici unul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 din același cod, a fost respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5435/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5431/2005. Contencios → |
|---|
