ICCJ. Decizia nr. 5475/2005. Contencios
| Comentarii |
|
1. Prin sentința nr. 3 din 10 septembrie 2004, a Consistoriului Eparhial al Arhiepiscopiei Clujului, s-a aplicat preotului I.H., pedeapsa depunerii din treapta preoției, conform art. 15 și 16 din Regulamentul de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată ale B.O.R., cu drept de recurs la Sinodul Mitropolitan.
2. Prin hotărârea din 2 noiembrie 2004, Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Ardealului a respins recursul declarat de preotul sus-menționat, ca neîntemeiat.
3. împotriva celor două hotărâri sus-menționate a formulat cererea de față, preotul I.H., intitulând-o "recurs".
în motivarea cererii, în ceea ce privește admisibilitatea de principiu a acesteia, contestatorul susține că nu are calitatea de preot paroh, ci de preot militar, angajat al unei unități militare și că nu i se poate refuza accesul la justiție, având în vedere dispozițiile art. 21 din Constituția României care garantează accesul liber la justiție.
Contestația este inadmisibilă, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 177/1948, cultele religioase se vor organiza după norme proprii, conform învățăturilor, canoanelor și tradițiilor lor.
Iar conform art. 8 din același decret, "Cultele religioase recunoscute pot avea organe de judecată religioasă pentru disciplinarea personalului din serviciul lor".
Statuând asupra raporturilor dintre Stat și cultele religioase, dispozițiile art. 11 din Decretul nr. 177/1948 prevăd că delictele și crimele de drept comun, săvârșite de șefii sau ierarhii cultelor religioase, se judecă de anumite instanțe laice.
Așadar, în raport cu art. 8 - regula - dispozițiile art. 11 au caracter de excepție, de strictă interpretare.
B.O.R. este recunoscută ca un cult religios, prin art. 15 din același decret.
Jurisdicția specială de drept canonic instituită prin Decretul nr. 177/1948 s-a concretizat pentru B.O.R., în Statutul nr. 4593/1949, pentru organizarea și funcționarea B.O.R., emis de Ministerul Cultelor.
Cap. 4 din acest statut reglementează "Disciplina clerului".
Art. 145 prevede ierarhia celor trei organe disciplinare și de judecată pentru clericii de mir, fără a face distincție între clerul militar și preoții parohi. De altfel, nici o dispoziție a acestui statut nu face distincție între preoți, ca preot paroh și preot militar, astfel cum pretinde contestatorul.
Noțiunea de "preot paroh" este folosită de statut în art. 41 care definește parohia, ca parte componentă a B.O.R., ca fiind comunitatea bisericească a credincioșilor, clerici și mireni, de religie creștină ortodoxă așezați pe un anumit teritoriu, sub conducerea unui preot paroh.
Nici Legea nr. 195/2000 nu a înțeles să deroge de la Statutul B.O.R., în ceea ce privește cultul creștin ortodox, pentru că, potrivit art. 2 din lege, preotul militar este slujitorul unei biserici sau al unui cult recunoscut de lege, adică inclusiv B.O.R.
Faptul că din punct de vedere al raporturilor de muncă, cu caracter laic, deci, preotul militar este "încadrat în structurile forțelor armate", nu este de natură să-l îndreptățească a se sustrage jurisdicției autonome a dreptului canonic propriu B.O.R.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5482/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5479/2005. contencios → |
|---|
