ICCJ. Decizia nr. 5461/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 877 din 15 februarie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul, recursul declarat de T.F., împotriva deciziei nr. 558 din 30 septembrie 2003, a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, reținându-se că recursul a fost depus direct la înalta Curte de Casație și Justiție, contrar prevederilor art. 202 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 558 din 30 septembrie 2003, a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, recursul jurisdicțional declarat de T.F. împotriva sentinței nr. 23 din 31 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 92/2002, de către Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, a fost respins ca nefondat.
Prin sentința recurată, T.F., R.I. și V.I. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 41.939.018 lei, despăgubiri civile către Ministerul Apărării Naționale, precum și actualizarea acestora, în temeiul art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, prin calcularea de foloase nerealizate pe baza taxei scontului de 18,4%, de la data nașterii prejudiciului - 1 martie 2002, până la data celei din urmă plăți a despăgubirilor reactualizate, în scopul dezdăunării bugetului de stat.
Prin aceeași sentință s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii asupra veniturilor și bunurilor mobile și imobile ale recurenților-pârâți, până la concurența sumei de 41.039.018 lei, plus foloasele nerealizate efectuate.
împotriva deciziei nr. 877 din 15 februarie 2005, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, T.F. a formulat contestație în anulare, susținând că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale, omițându-se a se cerceta motivele de excepție invocate la depunerea recursului.
Astfel, contestatorul susține că a depus recursul, direct la înalta Curte de Casație și Justiție, respectând chiar cele precizate în decizia nr. 558/2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, care în ultima pagină menționează termenul de recurs de 15 zile de la comunicare, la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, iar în ceea ce privește faptul că nu a depus recursul în termenul legal, precizează că la instanța de recurs - înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat repunerea în termenul de recurs, motivat de faptul că, fiind arestat preventiv, nu a putut exercita în termen acest recurs, procedând, astfel, conform adresei nr. 28315/2004, a Curții de Conturi, care l-a îndrumat să se adreseze instanței supreme.
Se precizează că față de cele relatate, nu se mai poate reține faptul că depunerea recursului direct la înalta Curte de Casație și Justiție constituie motiv de nulitate.
Contestația în anulare formulată este neîntemeiată.
Examinând dosarul cu nr. 711/2004, al înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că la dosar se află cererea de recurs împotriva deciziei nr. 558 din 30 septembrie 2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, formulată de T.F., cerere depusă și înregistrată direct la înalta Curte de Casație și Justiție, sub nr. 2539 din 24 ianuarie 2005.
Potrivit art. 302 C. proc. civ., recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă sub sancțiunea nulității. în concordanță cu acest text de lege, recursul trebuie depus la Curtea de Conturi a României, secția jurisdicțională.
împotriva legii, nu poate fi primit nici unul dintre argumentele pe care le susține contestatorul în sprijinul faptului că a depus recursul direct la înalta Curte de Casație și Justiție.
Instanța de recurs a procedat corect, constatând nul, recursul declarat de contestator, astfel că dezlegarea dată nu este rezultatul unei greșeli materiale, cum susține contestatorul și, deci, nu ne aflăm într-unul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Celelalte aspecte privind cererea de repunere în termenul de recurs, sunt lipsite de relevanță, față de prevederile textului de lege încălcat, art. 302 C. proc. civ.
Așa fiind, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de T.F. împotriva deciziei nr. 877 din 15 februarie 2005, a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5479/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5456/2005. Contencios → |
|---|
