ICCJ. Decizia nr. 5482/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 11 martie 2005, reclamanta D.S. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005 și a adresei nr. 54 din 28 ianuarie 2005 și obligarea pârâtei să o reîncadreze în funcția de consilier superior, cu salarizarea corespunzătoare acestei funcții.
în motivarea cererii, reclamanta a învederat că în baza actelor sus-menționate a fost reîncadrată în funcția publică de execuție de inspector clasa I, gradul asistent, treapta 2, fiind retrogradată din funcția de consilier superior în care fusese reîncadrată prin Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004.
Reclamanta a invocat retroactivitatea aplicării ordinului și încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 92/2004 și ale Legii nr. 161/2003.
Prin sentința civilă nr. 842 din 4 mai 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat actele atacate și a menținut reîncadrarea reclamantei dispusă prin Ordinul nr. 1519/2004, cu toate drepturile rezultate, privind funcția de consilier superior și drepturile de salarizare corespunzătoare.
Instanța a dispus și obligarea pârâtei să facă mențiunile necesare și să plătească reclamantei, drepturile de salariu cuvenite.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în aplicarea O.U.G. nr. 92/2004, trebuia realizată numai salarizarea funcționarilor publici, nu și reîncadrarea, aceasta fiind deja făcută cu respectarea criteriilor prevăzute de Legea nr. 161/2003 și a principiului stabilității în exercitarea funcției publice.
împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a arătat că ordinul este legal, fiind emis în executarea prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2005, act normativ prin care se dispune atât reîncadrarea funcționarilor publici, cât și reglementarea drepturilor lor salariale.
Prin aplicarea ordinului de la 1 ianuarie 2005, nu s-a încălcat principiul neretroactivității legii, ci s-a respectat data prevăzută în O.U.G. nr. 92/2004, ale cărei dispoziții, în sensul aplicării pentru întreg anul 2005, sunt imperative.
S-a mai arătat că ordinul este legal, chiar și în raport cu împrejurarea că raporturile de muncă ale reclamantei, aflată în concediu medical, erau suspendate, prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 fiind aplicabile și în această situație.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și respingerea acțiunii.
Astfel, în baza Ordinului nr. 72 din 21 ianuarie 2005, pârâta a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția publică de execuție inspector clasa I gradul asistent, treapta 2, cu salariul de bază corespunzător, cu începere de la 1 ianuarie 2005, invocându-se prevederile O.U.G. nr. 92/2004 și avizul nr. 744/2005 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Susținerea instanței de fond, în sensul că ordinul este nelegal, întrucât ordonanța prevede numai salarizarea funcționarilor publici, nu și reîncadrarea în funcția publică și gradul profesional, apare ca fără suport legal, în raport cu dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, act normativ aprobat prin Legea nr. 76/2005.
Textul sus menționat prevede expres reîncadrarea funcționarilor publici, în funcție de clasa de salarizare stabilită potrivit O.U.G. nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcției publice.
Reclamanta a fost salarizată conform O.U.G. nr. 82/2004, în categoria A, clasa a III-a, gradul 2, pentru care, potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2004, trebuia să fie reîncadrată în gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare, ceea ce s-a și întâmplat prin Ordinul nr. 72/2005.
Așadar, ordinul emis, chiar dacă are ca efect trecerea reclamantei din funcția de consilier superior, în aceea de inspector asistent, ce apare ca o retrogradare, este în perfectă concordanță cu dispozițiile actului normativ, în executarea căruia a fost întocmit.
în consecință, Curtea a reținut că actul administrativ atacat respectă prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, aprobată fără modificări prin Legea nr. 76/2005, dispoziții legale care au fost, de altfel, examinate de Curtea Constituțională care a stabilit că nu sunt contrare prevederilor constituționale și a respins, prin mai multe decizii, excepția de neconstituționalitate invocată.
Nu este întemeiată nici susținerea din acțiune, privind încălcarea principiilor neretroactivității legii și al stabilității în funcția publică. Actul administrativ contestat, emis la 26 ianuarie 2005, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2005, nu poate fi interpretat că dispune pentru trecut, indicarea datei fiind conformă dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2004, ce reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
Referitor la împrejurarea că raporturile de serviciu ale reclamantei, aflată în concediul medical, erau suspendate, ordinul respectă prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2005, potrivit cărora funcționarii publici aflați în situația descrisă mai sus, care își reiau activitatea după 1 ianuarie 2005, vor beneficia de salariile de bază stabilite potrivit ordonanței pentru funcția publică în care au fost reîncadrați, în condițiile art. 6-8.
în consecință, criticile formulate de pârâtă fiind întemeiate, Curtea, admițând recursul, a respins acțiunea, Ordinul nr. 72/2005 fiind emis în conformitate cu dispozițiile imperative ale O.U.G. nr. 92/2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5478/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5475/2005. Contencios → |
|---|
