ICCJ. Decizia nr. 5456/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 77 din 29 aprilie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis, astfel cum a fost precizată, acțiunea formulată de reclamanta SC I.M. SRL, împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj. S-a dispus anularea deciziei nr. 451 din 10 aprilie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și actele de constatare nr. 128, nr. 131, nr. 133 din 5 mai 2000 și nr. 183 din 12 mai 2000, emisă de Vama Târgu Mureș, pentru plată taxe vamale, comision, T.V.A. și majorări în sumă totală de 1.720.532.547 lei. Pârâtul Ministerului Finanțelor Publice a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 20.516.841 lei, către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a înlăturat motivele de drept care au stat la baza emiterii deciziei Ministerul Finanțelor Publice, pentru respingerea contestației formulate de reclamantă, privind datoria bugetară de 1.720.532.547 lei.
în acest sens s-a arătat că:
în ceea ce privește "mașina de ambalat lapte", importată în regim de leasing, pentru 36 luni, dispozițiile O.G. nr. 51/1995 sunt imperativ aplicabile, acestea reprezentând legea specială, în raport cu Codul vamal - lege generală. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât prin Legea nr. 90/1998, de aprobare a ordonanței privitoare la operațiunile de leasing, au fost abrogate orice dispoziții contrare, deci implicit cele ale O.G. nr. 12/1995. Sub acest aspect, în mod greșit, autoritatea administrativ-jurisdicțională a apreciat că dispozițiile legii ultraactivează, un argument în combaterea acestei susțineri fiind dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 51/1997. Organul de control avea posibilitatea de a aplica art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 51/1997, și nu aceea de a aplica dispoziții legale abrogate.
în ceea ce privește utilajele achiziționate din numerarul reprezentând aportul la majorarea de capital al investitorului italian, sunt aplicabile reglementările conținute în Legea nr. 35/1991. în acest context, greșit s-au considerat aplicabile dispozițiile art. 144 pct. 1 lit. c) și pct. 2, precum și art. 148 pct. 1 din Legea nr. 141/1997, în speță nedovedindu-se utilizarea în alte scopuri a acestor utilaje. S-a mai reținut faptul că în 1998, la exportul utilajelor, Vama Târgu Mureș a constatat că nu sunt datorate taxe vamale pentru bunurile importate în 1995, cu scutirea de taxe, ceea ce exclude culpa reclamantei, ca temei al obligării la penalități și majorări.
în termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe au declarat recurs, Direcția Generală a Vămilor (în prezent Autoritatea Națională a Vămilor), prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș - Administrația Finanțelor Publice Târgu Mureș.
Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta Autoritatea Națională a Vămilor a subliniat că dispozițiile legale incidente în cauză au fost greșit interpretate și aplicate. în raport cu probatoriul existent la dosar, este pe deplin justificată aplicarea de către organul constatator al autorității vamale, a dispozițiilor art. 144 alin. (1) lit. c) C. vam. (Legea nr. 141/1997) și a sancțiunilor prevăzute de art. 4 din O.G. nr. 12/1995, pentru bunurile intrate în țară, în regim temporar de import (vasul de umplere rapidă pentru laptele proaspăt).
Prin cel de-al doilea recurs, au fost invocate, de asemenea, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitându-se menținerea actelor administrative atacate, ca temeinice și legale. în concret, s-a arătat că înstrăinarea mijloacelor de producție importate din aportul la capitalul social, cu scutirea de la plata taxelor vamale, în condițiile art. 12 din Legea nr. 57/1993, de modificare a Legii nr. 35/1991, atrage incidența art. 144 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 141/1997; relativ la bunul importat în contractul de leasing încheiat la 25 februarie 1997, pe 36 de luni, în raport cu dispozițiile art. 188 C. vam., sunt aplicabile sancțiunile prevăzute de art. 4 din O.G. nr. 12/1995, dispozițiile acestei ordonanțe ultraactivând.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a combătut motivele de recurs, făcând trimitere și la Decizia nr. 352 din 19 decembrie 2001 a Curții Constituționale, ce a fost sesizată pe baza excepției de neconstituționalitate ridicată de societatea intimată, cu privire la dispozițiile art. 188 C. vam., în litigiul de față.
La data de 18 martie 2005, intimata a invocat excepția nulității ambelor recursuri față de lipsa unei delegări exprese dată de autoritățile centrale, pentru exercitarea căii de atac a recursului.
Excepția este neîntemeiată și va fi respinsă, întrucât au fost depuse la dosar, mandatele speciale date de Autoritatea Națională a Vămilor (fostă Direcția Generală a Vămilor) și Ministerul Finanțelor Publice, pentru declararea recursurilor în cauza de față.
Examinând sentința atacată, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că sînt întemeiate criticile aduse de ambii recurenți, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursurile să fie admise și sentința modificată, în sensul respingerii acțiunii.
Atât organele de control, cât și Ministerul Finanțelor Publice, în procedura administrativ-jurisdicțională, au aplicat corect dispozițiile legale incidente, cu privire la cele două aspecte vizate în litigiul de față, și anume:
1. mijloacele de producție importate din aportul de capital în numerar al investitorului italian (A.), menționate în actele de control și necontestate;
2. bunul importat în regim de import temporar în baza contractului de leasing încheiat la 25 februarie 1997, pe 36 luni (mașini de umplere rapidă pentru laptele proaspăt conform D.V.O.T. nr. 261 din 11 martie 1997).
La importul mijloacelor de producție (menționate la pct. 1), în anul 1995, societatea intimată s-a prevalat de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 57/1993, pentru completarea și modificarea Legii nr. 35/1991, în sensul exceptării sale de la plata taxelor vamale.
Numai că aceste utilaje au fost exportate cu D.V.E. nr. 18061 din 8 mai 1998 și D.V.E. nr. 137487 din 8 noiembrie 1998, fapt ce a dus la diminuarea capitalului social, prin înstrăinarea lor, fiind vorba de o evidentă schimbare de destinație în accepțiunea dată de Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal. în acest context sunt aplicabile prevederile art. 144 alin. (1) lit. c) din acest cod, deoarece utilizarea utilajelor în alte scopuri, decât cele stabilite, pentru a beneficia de exceptări de taxe vamale, dă naștere datoriei vamale, la momentul prevăzut de art. 144 alin. (2) C. vam.
Se constată că intimata datorează sumele stabilite ca obligații de plată la organele de control vamal, pentru exportul utilajelor importate în condițiile arătate.
în fine, în concordanță cu dispozițiile art. 188 C. vam. (intrat în vigoare la 2 octombrie 1997), organele de control au aplicat sancțiunea menționată în art. 4 din O.G. nr. 12/1995, stabilind în sarcina intimatei-reclamante, datoria vamală pentru bunul importat în regim de import temporar, în baza contractului de leasing.
Excepțiile de neconstituționalitate ridicate de intimată pe parcursul judecății, privind ambele prevederi mai sus arătate, au fost respinse prin Decizia nr. 352 din 19 decembrie 2001 a Curții Constituționale. S-a considerat că este inadmisibilă excepția privind O.G. nr. 12/1995, (ordonanță abrogată), Curtea neputându-se pronunța decât asupra legilor sau ordonanțelor în vigoare și că atributul aplicării în timp a unor dispoziții legale nu aparține Curții Constituționale.
O.G. nr. 12/1995, a fost abrogată prin Legea nr. 90/1998, însă, în virtutea art. 188 C. vam., în mod corect s-a reținut că dispozițiile acestei ordonanțe ultraactivează. Abordarea textului din art. 4 din O.G. nr. 12/1995 în cauza de față, este singura posibilă, căci potrivit art. 188 amintit, "operațiunile vamale inițiate sub regimul vamal prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a prezentului cod (n.n Codul vamal) se finalizează potrivit acestor reglementări".
Prin derogarea expresă de la principiul aplicării imediate a legii noi, legiuitorul a statuat condițiile în care aplicarea legii să se facă până la încetarea situațiilor care au luat naștere sub imperiul ei.
în speță, în ce privește bunul importat în regim temporar, așa cum s-a arătat, sunt incidente prevederile art. 4 din O.G. nr. 12/1995.
Față de cele expuse, constatându-se legalitatea deciziei nr. 451 din 10 aprilie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice, acțiunea SC I.M. SRL a fost respinsă ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5461/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5462/2005. Contencios → |
|---|
