ICCJ. Decizia nr. 5462/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 24 din 31 martie 2003, Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi a admis în parte, încheierea de sesizare nr. 138 din 21 octombrie 2004 - petitul 4, obligând pe pârâții T.F., R.I. și M.G., la plata, în solidar, a sumei de 71.452.280 lei, cu titlu de despăgubiri civile către Ministerul Apărării Naționale - U.M. 02033 Iași, precum și la plata foloaselor nerealizate pe baza taxei scontului de 81,4%, de la data producerii prejudiciului - 21 decembrie 2002 și până la recuperarea lui integrală.
Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 534 din 25 septembrie 2003, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâți împotriva sentinței.
De asemenea, a obligat pe pârâți, să plătească suma de câte 100.000 lei fiecare, cheltuieli de judecată către stat.
Hotărârea respectivă a fost atacată cu recurs de pârâții R.I. și M.G.
Prin decizia nr. 2256 din 5 aprilie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cele două recursuri declarate.
S-a reținut că soluția respectivă se impune, deoarece decizia secției jurisdicționale a Curții de Conturi a fost comunicată pârâților, la data de 28 noiembrie 2004, fapt dovedit cu procesele-verbale, iar declararea recursurilor s-a făcut la data de 18 decembrie 2003 (în ceea ce-l privește pe R.I.) și la data de 17 decembrie 2003 (în ceea ce-l privește pe M.G.), deci după expirarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Și ultima hotărâre pronunțată în cauză a fost atacată de către M.G., cu contestație în anulare.
în motivarea acestei cereri de retractare, contestatorul a arătat că în mod greșit înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul său, ca tardiv declarat.
Că în realitate, termenul legal pentru exercitarea căii de atac a început să curgă la data de 29 noiembrie 2003 și a expirat la 15 decembrie 2003.
A precizat că cererea de recurs a fost înaintată prin poștă, direct înaltei Curți de Casație și Justiție, dar înainte de expirarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Procedeul utilizat s-a datorat faptului că în perioada septembrie - noiembrie 2003, "se discuta proiectul prin care atribuțiile și arhiva Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi, urmau să fie preluate de către o altă instanță".
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Așa cum rezultă din precizarea făcută chiar de contestator, precum și din rezoluția aplicată la 15 decembrie 2003, de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, pe cererea de recurs, aceasta a fost înaintată de M.G., direct instanței de recurs, iar nu la instanța a cărei hotărâre se atacă. (Curtea de Conturi a României, secția jurisdicțională).
Procedeul respectiv este sancționat, însă, prin dispozițiile art. 302 C. proc. civ., cu nulitatea recursului.
Ținând seama de această excepție de procedură, care este de ordine publică și poate fi invocată din oficiu de instanță, devine lipsită de relevanță, împrejurarea că recursul depus la o altă instanță, decât cea care a pronunțat hotărârea atacată, a fost sau nu, declarat în termenul legal.
în consecință, s-a dispus respingerea contestației în anulare formulată de M.G.
Văzând și dispozițiile art. 320 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5456/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5460/2005. Contencios → |
|---|
