ICCJ. Decizia nr. 5504/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 15 octombrie 2004, SC I.R. SA a chemat în judecată Consiliul Concurenței, solicitând anularea deciziei emise de aceasta, cu nr. 263 din 16 septembrie 2004, prin care a fost sancționată cu o amendă de 150.000.000 lei, pentru fapta prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, respectiv pentru omisiunea notificării concentrării realizate ca urmare a dobândirii controlului asupra SC R. SA Caracal.
în motivarea cererii, reclamanta a susținut că decizia este nelegală, întrucât pârâtul nu a avut în vedere că la contractul de vânzare-cumpărare nr. 35/2002, realizat între A.P.A.P.S., în calitate de vânzător și societatea germană K.E. GmbH, în calitate de cumpărător pentru 627,367 acțiuni la SC R. SA Caracal, s-a încheiat la 30 aprilie 2004, un act adițional prin care s-a realizat o novație prin schimbare de debitor, în sensul că obligațiile asumate inițial de societatea germană au fost preluate de reclamantă, sub condiția suspensivă a confirmării creditării contului.
Astfel fiind, numai după realizarea acestei condiții, reclamanta a devenit în mod real titulara drepturilor și obligațiilor asumate prin contractul nr. 35/2002 și numai din aceste moment a început să curgă și termenul de 30 de zile pentru notificarea concentrării economice.
Prin sentința civilă nr. 235 din 20 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 263/2004 și a exonerat reclamanta de plata amenzii stabilite în sarcina sa.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, întrucât actul adițional a fost afectat de o condiție suspensivă, până la îndeplinirea acesteia, nu a existat raportul juridic obligațional, în sensul că actul nu și-a produs efectele, reclamanta nefiind titulara drepturilor și obligațiilor convenite prin contractul de vânzare-cumpărare.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Consiliul Concurenței, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susținut, în esență, că prevederile legale referitoare la procedura de notificare a concentrărilor economice și la temeiul în care trebuie îndeplinită această obligație, sunt norme procedurale de strictă interpretare care nu pot fi interpretate prin prisma unor norme de drept substanțial referitoare la efectele modalităților unui act juridic.
Astfel, Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice se referă la momentul semnării actului în baza căruia se dobândește controlul și nu la momentul dobândirii efective a acestui control.
Recursul nu este fondat.
Condiția suspensivă, modalitate de afectare a unei obligații, este acea condiție până la îndeplinirea căreia însăși existența obligației este suspendată, ea consolidându-se retroactiv, din momentul îndeplinirii condiției.
Deci, actul juridic încheiat sub asemenea condiție nu produce nici un efect, drepturile și obligațiile prevăzute de el putând fi considerate ca și inexistente.
Astfel fiind, legal și temeinic Curtea de Apel București a apreciat că în condițiile actului adițional la contractul nr. 35/2002, reclamanta-intimată SC I.R. SA nu a devenit titulara drepturilor și obligațiilor prevăzute prin acesta, decât în momentul îndeplinirii condiției suspensive sub care a fost semnat.
Susținerea potrivit căreia momentul semnării actului, constituie prin el însuși și momentul nașterii obligației de a notifica concentrarea economică, nu este întemeiată, întrucât semnarea unui act nu reprezintă întotdeauna și momentul de la care acesta își produce efecte.
Or, obligația notificării concentrării economice, așa cum este ea prevăzută de Legea nr. 21/1996, presupune ca partea să fi dobândit controlul asupra unui agent economic.
în cauză, semnarea sub condiție a actului adițional la contractul economic nr. 35/2002, nu a creat, până la îndeplinirea condiției, în favoarea reclamantei, nici un drept asupra acțiunilor preluate de societatea germană, de la SC R. SA și cu atât mai puțin, nu a făcut dovada controlului asupra acestui agent economic.
Aprecierea momentului nașterii obligației de a notifica concentrarea economică, în raport cu îndeplinirea condiției suspensive care afectează un act juridic, este determinată și de faptul că însăși existența actului se afla suspendată până la realizarea condiției, cu alte cuvinte, în cazul nerealizării acesteia, ce valoare ar mai avea semnătura actului, atâta timp, cât acesta devine neavenit.
în raport cu aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5531/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5507/2005. Contencios → |
|---|
