ICCJ. Decizia nr. 5507/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 7 iunie 2004, la Tribunalul Timiș, trimisă prin declinare de competență la Curtea de Apel Timișoara, reclamantul orașul Făget, prin Consiliul Local Făget, reprezentat de Primar, a solicitat anularea deciziei nr. 234 din 3 mai 2004, emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
în motivarea acțiunii arată că prin decizia contestată, s-a retrocedat Parohiei Romano-Catolice Făget, nuda proprietate a imobilului situat în orașul Făget, județul Timiș, imobil compus din construcție și terenul aferent.
Mai arată că nelegal s-a dispus restituirea imobilului, cu toate că nu se încadrează în prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, modificată și completată prin Legea nr. 501/2002, deoarece preluarea nu a fost abuzivă, nu s-a realizat în perioada prevăzută de lege, iar vechea clădire a școlii nu mai există, în locul ei fiind edificată o altă construcție.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 141/PI din 25 aprilie 2005, a admis acțiunea, în sensul că a anulat decizia contestată, reținând că decizia încalcă dreptul de proprietate al reclamantului, dobândit legal anterior emiterii deciziei.
împotriva sentinței au declarat recurs, pârâtele Episcopia Romano-Catolică din Timișoara și Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
Prima pârâtă critică sentința, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că imobilul în discuție a trecut în proprietatea Statului, în baza Decretului nr. 176/1948, prin expropriere de la cultul romano-catolic și că acest imobil era proprietatea Statului român la data emiterii deciziei, care nu poate fi reprezentat în justiție de orașul Făget, ci de Consiliul Local Făget.
Consideră că instanța a respins greșit excepția lipsei calității procesuale a orașului Făget și nu a ținut cont nici de faptul că imobilul a trecut abuziv, fără titlu legal, în proprietatea Statului român, iar prin Legea nr. 501/2002 s-a urmărit repararea abuzurilor săvârșite în perioada 1945 - 1989.
Cea de a doua pârâtă apreciază hotărârea, ca netemeinică și nelegală, menționând că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei procedurii prealabile, excepție invocată prin întâmpinare și că a apreciat greșit, ca fiind aplicabile în cauză, prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, cu toate că Legea nr. 501/2002 are prioritate în raport cu alte acte normative anterioare.
Intimatul orașul Făget, prin Consiliul Local, reprezentat de Primar, a formulat întâmpinare, susținând că nu se impunea îndeplinirea procedurii administrative prealabile, art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, modificat, prevăzând că deciziile comisiei de retrocedare se pot ataca la instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursurile se vor admite, în sensul și pentru considerentele ce se vor menționa mai jos.
Prin decizia nr. 234 din 3 mai 2004, a Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, s-a dispus retrocedarea nudei proprietăți a imobilului, compus din construcție și terenul aferent, situat în orașul Făget, Parohiei Romano-Catolice Făget - Episcopia Romano-Catolică de Timișoara, nuda proprietate menținându-se numai pe o perioadă de 5 ani, ca urmare a destinației imobilului, ca liceu.
în decizie se reține că imobilul retrocedat a fost proprietatea Fondului Școlar Romano-Catolic la momentul deposedării abuzive, când a trecut în proprietatea Statului, în baza prevederilor Decretului nr. 176/1948 și că la data soluționării cererii de retrocedare se afla în administrarea Consiliului Local al orașului Făget, cu destinația de utilitate publică pentru Liceul Teoretic Făget.
Motivul de recurs invocat de Episcopia Romano-Catolică de Timișoara, privitor la lipsa calității procesuale a orașului Făget, nu poate fi reținut, deoarece imobilul în discuție apare ca făcând parte din domeniul public al orașului Făget, la data emiterii deciziei, situație în care orașul Făget, în calitate de persoană juridică de drept public și cu capacitate juridică deplină, conform art. 19 din Legea nr. 215/2001, are calitate procesuală, calitate ce și-o exercită prin Primarul localității, conform art. 67 alin. (1) din aceeași lege.
Dar, este întemeiat motivul de recurs invocat de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, privitor la lipsa procedurii administrative prealabile.
Conform prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ (în vigoare la data introducerii acțiunii), "înainte de a cere instanței, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 de zile de la aceasta".
De asemenea, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000 (în forma de la data emiterii deciziei contestate) "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea atacate cu contestație, la instanța de contencios administrativ, în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit dreptului comun".
Dispozițiile ordonanței, citate mai sus, trebuie interpretate în sensul că privesc atacarea deciziilor comisiei de către solicitanții retrocedării, direct la instanța de contencios administrativ, nu și de către terțe persoane, pentru care trebuia urmată procedura prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, și anume, ca înainte de a sesiza instanța de contencios administrativ, să se adreseze autorității emitente a actului administrativ atacat.
Cum recurentul nu a îndeplinit procedura prealabilă, anterior introducerii acțiunii de față, au fost admise ambele recursuri, a fost casată sentința atacată și, pe fond, a fost respinsă acțiunea, ca inadmisibilă, nemaimpunându-se analizarea celorlalte motive de recurs.
Văzând și prevederile art. 312 și 314 C. proc. civ.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 5504/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5503/2005. Contencios → |
|---|
