ICCJ. Decizia nr. 5537/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 64/2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtul Ministerului Finanțelor Publice, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamanta SC M. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Colectare a Creanțelor Bugetare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut pe excepția de inadmisibilitate a acțiunii, că este neîntemeiată, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că acțiunea este neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că a respectat termenul imperativ prevăzut de lege, nu a făcut dovada constituirii garanției și a plății obligațiilor fiscale care nu au făcut obiectul înlesnirilor la plată, astfel încât corect, pârâta a emis actele contestate.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, SC M. SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Se apreciază că obligațiile fiscale ale recurentei nu se încadrează în obligațiile fiscale prevăzute de O.G. nr. 94/2004, întrucât celelalte condiții pentru acordarea înlesnirilor erau îndeplinite.
Recurenta precizează că mai avea la dispoziție 7 zile pentru a face plata, O.G. nr. 94/2004 păstrând ca termen limită pentru aceste obligații, termenul inițial 30 noiembrie 2004. în mod greșit pârâții i-au respins cererea de termen în termenul de obținere al înlesnirilor de plată conform Legii nr. 507/2004, ca îndeplinind toate cerințele legale.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Analizând cererea, conform prevederilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Recurenta-reclamantă a formulat o cerere de repunere în termenul legal, pentru obținerea înlesnirilor la plată, conform Legii nr. 507/2004, precizând că i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege, conform art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Desigur că, acțiunea este admisibilă sub imperiul acestor dispoziții legale și corect, prima instanță a constatat că reclamanta a atacat în baza legii contenciosului administrativ, acte unilaterale emise de autoritatea publică emitentă, care i-a încălcat un drept prevăzut de lege și prin urmare, excepția de inadmisibilitate a acțiunii a fost respinsă.
Nu poate fi primită apărarea intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, în sensul că această acțiunea excede cadrului legal instituit de Legea nr. 554/2004, atâta vreme, cât textul art. 8 este foarte clar și dispune cum și în ce situație se poate face uz de dispozițiile legii contenciosului administrativ.
Pe fond însă, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 94/2004 aprobată prin Legea nr. 507/2004, s-a stabilit un termen imperativ de 30 noiembrie 2004, dată până la care debitorii care au beneficiat de înlesniri la plată, au făcut dovada stingerii sumelor cuprinse în rate și a obligațiilor fiscale curente, beneficiază de menținerea înlesnirilor pentru sume rămase de plată.
Faptul că prin adresa contestată i s-a comunicat recurentei, că nu poate fi repusă în termen, nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004, al autorității administrative, ci este un răspuns care nu poate fi condiționat în sensul dorit de recurentă.
Legea nr. 554/2004 vorbește despre refuz nejustificat al autorității publice de a răspunde părții vătămate, într-un drept al său recunoscut de lege, într-un anumit termen, fapt care o îndreptățește la acțiune în contencios administrativ și nicidecum de soluționare favorabilă a cererii adresate.
Prin urmare, este fără posibilitate de tăgadă faptul că recurenta trebuia ca până la 30 noiembrie 2004, să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege, pentru ca intimata să-i soluționeze favorabil cererea. Or din actele dosarului nu rezultă nici faptul că recurenta ar fi respectat termenul de 30 noiembrie 2004 și nici acela că ar fi îndeplinit toate celelalte condiții impuse de Legea nr. 507/2004, cum corect a reținut prima instanță.
Ministerul de Finanțe i-a răspuns conform dovezilor anexate, că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 66 C. proc. fisc., pentru că aceste reglementări se referă la o altă situație, decât cea dedusă judecății.
Față de toate aceste considerente, se apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de SC M. SA Filipeștii de Pădure, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5562/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5544/2005. Contencios → |
|---|
