ICCJ. Decizia nr. 5531/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Judecătoriei Reghin, reclamanta SC S. SRL Reghin a chemat în judecată A.D.S., Prefectura județului Mureș, Primăria municipiului Reghin și persoanele fizice B.I. B.M., C.I., C.L., C.E., H.J.I., P.L., V.A., B.T., F.M. și F.M.F., pentru ca instanța să dispună anularea titlurilor de proprietate emise de pârâta Prefectura Mureș.
în motivarea cererii a arătat faptul că SC A. SA Reghin a încheiat cu A.D.S., un contract de concesionare pentru o perioadă de 49 ani, pentru suprafața de 109 ha.
Primăria Reghin, ignorând contractul de concesionare, a încheiat un Protocol, a preluat suprafața de 109 ha teren care face parte din Ferma nr. 5 și a atribuit acest teren, unor persoane fizice, după reconstituirea dreptului de proprietate. Protocolul a fost ulterior anulat, prin sentința civilă nr. 7313/2002, a Tribunalului București, definitivă și irevocabilă.
Reclamanta arată faptul că activul reprezentat de Ferma nr. 5 a fost cumpărat prin contractul nr. 286 din 25 martie 2003, de aceasta.
Prin sentința civilă nr. 544 din 8 aprilie 2004, Judecătoria Reghin a respins acțiunea formulată, precum și cererea de intervenție a SC A. SA Reghin și cererile reconvenționale formulate de pârâții persoane fizice, motivat de faptul că reclamanta nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu, precum și faptul că titlurile de proprietate au fost emise cu respectarea legii.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel, recurenții SC S. SRL Reghin și SC A. SA Reghin, motivat de faptul că instanța a făcut o interpretare greșită a legii.
Tribunalul Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 266 din 22 noiembrie 2004, a respins apelurile declarate, întrucât instanța de fond a făcut o interpretare corectă a dispozițiilor legale.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, SC S. SRL Reghin, invocând în motivele de recurs, și excepția de nelegalitate a Protocolului nr. 81087 din data de 30 octombrie 2002, încheiat între A.D.S. București și Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar Reghin.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, învestită cu soluționarea recursului declarat prin încheierea din data de 12 mai 2005, a sesizat instanța de contencios administrativ, pentru soluționarea acestei excepții, conform dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004, suspendând cauza, până la soluționarea acesteia.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 195 din 13 iulie 2005, a respins excepția invocată, reținând, în esență, faptul că protocolul atacat nu este un act administrativ susceptibil să fie atacat pe calea contenciosului administrativ, din moment ce stabilește drepturi și obligații în sarcina fiecărei părți, dobândind, astfel, un caracter bilateral.
Astfel, motivează instanța de fond, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ supus controlului instanței de contencios trebuie să fie un act unilateral cu caracter individual, or actul vizat de excepția de ilegalitate are caracter bilateral.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recurenții SC S. SRL Reghin și SC A. SA, care, fără a încadra criticile în cazurile enumerate de art. 304 C. proc. civ., au susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1. instanța de fond a încălcat dreptul la apărare, soluționând cauza în lipsa avocatului ales al reclamantelor;
2. instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de ilegalitate a aceluiași protocol invocată de intervenienta SC A. SA Reghin;
3. instanța de fond a aplicat prevederile Legii nr. 554/2004, în privința unui act emis anterior intrării sale în vigoare;
4. în mod greșit a reținut instanța de fond că protocolul atacat nu este supus controlului reglementat de legea contenciosului administrativ, excepțiile fiind prevăzute în mod limitativ.
Recursul este nefondat.
1. Este adevărat că, în ziua de 12 iulie 2005, dezbaterea cauzei s-a făcut în lipsa reprezentantului reclamantei și intervenientei, dar pronunțarea a fost amânată pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, lucru pe care avocatul acestora l-a și făcut.
Astfel fiind, rezultă că dreptul la apărare nu a fost încălcat, reclamanta și intervenienta invocând apărările considerate necesare prin concluziile scrise, depuse de avocatul lor.
2. Nici al doilea motiv nu este întemeiat, instanța pronunțându-se asupra excepției de nelegalitate cu care a fost sesizată prin încheierea din 12 mai 2005 de către secția civilă a Curții de Apel Târgu Mureș.
3. Al treilea motiv este, de asemenea, nefondat, excepția de ilegalitate fiind invocată după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, astfel că, în mod legal, instanța de fond a soluționat-o, în raport cu prevederile acestui act normativ.
4. în legătură cu motivarea soluției de respingere a excepției de nelegalitate a protocolului atacat, vizată de cel de-al patrulea motiv de recurs, într-adevăr, aceasta este criticabilă, dar soluția de respingere este legală și temeinică, pentru considerentele următoare, care le vor substitui în mod corespunzător pe cele ale instanței de fond.
Este necontestat că Protocolul nr. 81087 din 30 octombrie 2002, vizat de excepția de nelegalitate, a fost încheiat între A.D.S. și Comisia locală a Legii fondului funciar a municipiului Reghin, pentru predarea-preluarea terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului.
în preambulul acestui act se menționează în mod expres că a fost încheiat în temeiul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 268/2001, a Legii nr. 400/2002 și a O.U.G. nr. 102/2001, pentru aducerea la îndeplinire a Ordinelor nr. 266/2001 și nr. 482/2001, emise de ministrul agriculturii.
Deci, acest Protocol reprezintă un proces-verbal în care s-a consemnat punerea în executare a unor acte administrative, emise în baza legii, privind predarea-preluarea unor terenuri cu destinație agricolă, astfel că, din punct de vedere juridic, are caracterul unei operațiuni administrative care nu a produs efecte juridice, ci a consemnat efectele juridice produce de actele administrative aduse la îndeplinire.
Instanța de contencios administrativ, sesizată fie pe calea unei acțiuni principale, fie pe calea unei excepții de nelegalitate, este competentă să se pronunțe asupra nelegalității unui act administrativ, or actul atacat în cauza de față este o operațiune administrativă care nu a produc efecte juridice, ci doar le-a consemnat pe cele produse de actele administrative puse în executare.
Este adevărat că potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care sunt legate de actul administrativ atacat, dar, în cauză, actele administrative a căror executare a fost consemnată în protocolul respectiv, nu au fost atacate.
Deci, neproducând efecte juridice prin el însuși și neavând caracterul unui act administrativ de sine stătător, protocolul în cauză nu putea fi atacat în mod separat în fața instanței de contencios administrativ, nici pe calea unei acțiuni și nici pe calea unei excepții de nelegalitate.
Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5522/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5504/2005. Contencios → |
|---|
