ICCJ. Decizia nr. 56/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 56/2005
Dosar nr. 4188/2004
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul M.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 5271 din 31 octombrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi recunoaşterea în favoarea sa, a calităţii de beneficiar al Legii 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că, în mod greşit a reţinut pârâta, că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece rezultă clar că, datorită etniei, după 1940, s-a refugiat din localitatea Călăţea, în localitatea Beiuş, fiind irelevantă data refugiului, întrucât în condiţiile legii, acest fapt trebuia să aibă loc în perioada 1940 - 1945.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 119/CA/2004 - PI din 16 februarie 2004, a admis acţiunea reclamantului M.V.
A anulat hotărârea nr. 5271 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pe perioada 15 septembrie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin probele administrate, reclamantul a făcut dovada că împreună cu părinţii lui au fost refugiaţi datorită persecuţiilor etnice, din partea regimului instaurat după Dictatul de la Viena, în perioada 15 septembrie 1942 - aprilie 1945, dar cum legea permite stabilirea perioadei numai până la 6 martie 1945, se va stabili această perioadă limită.
Contradicţiile dintre declaraţiile martorilor, cu privire la perioada refugiului, a fost clarificată prin declaraţiile ulterioare autentificate, din care rezultă că perioada refugiului începe în septembrie 1942.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că reclamantul nu face dovada persecuţiei etnice şi nici a situaţiei de strămutare sau de refugiu în altă localitate.
A mai arătat că există serioase dubii cu privire la extrasul eliberat de Arhivele Statului, întrucât în lipsa altor date, este greu de a fi identificat numitul M.I., care apare în tabelul refugiaţilor la poziţia nr. 172, cu bunicul reclamantului.
Aprecierea ca nedovedită, a situaţiei de refugiat, a fost cauzată şi de declaraţiile contradictorii ale martorilor reclamantului, cu declaraţiile depuse în dosarul fratelui acestuia.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana persecutată din motive etnice, de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, care a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Prin probele administrate, reclamantul a făcut dovada că împreună cu părinţii au fost refugiaţi, datorită persecuţiilor etnice din partea regimului instaurat după Dictatul de la Viena, în perioada 15 septembrie 1942 - aprilie 1945, astfel că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Criticile formulate de recurentă nu sunt de natură să modifice soluţia instanţei, reprezentând doar aprecieri eronate ale situaţiei de fapt.
Pentru considerentele invocate, se va respinge recursul în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 119/CA/2004 - PI din 16 februarie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 552/2005. Contencios. Anulare partiala a... | ICCJ. Decizia nr. 57/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
