ICCJ. Decizia nr. 5615/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5615/2005
Dosar nr. 2758/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 martie 2005, reclamanta S.M. a solicitat anularea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, emis de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor şi obligarea pârâtei să emită un nou ordin pentru salarizarea sa, potrivit funcţiei publice şi gradului profesional stabilit în conformitate cu Legea nr. 161/2003, precum şi repunerea sa în situaţia anterioară, prin operarea în statul de funcţii şi de personal şi plata diferenţei de drepturi salariale.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că reîncadrarea sa efectuată prin ordinul contestat este nelegală, pentru că a fost modificată unilateral funcţia publică deţinută potrivit Legii nr. 161/2003 şi s-a dispus retroactiv trecerea sa din funcţia de consilier superior, în funcţia de inspector asistent, ceea ce reprezintă o retrogradare în grad profesional, contrară dispoziţiilor art. 75 şi art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, prin sentinţa civilă nr. 1312 din 30 iunie 2005, cu motivarea că Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005 a fost emis de pârâtă, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 92/2004, de la aplicarea cărora reclamanta nu este exceptată.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantei nu i-a fost vătămat dreptul la menţinerea încadrării efectuate în baza Legii nr. 161/2003, pentru că această lege a fost abrogată prin art. 45 din OUG nr. 92/2004. Motivul de nelegalitate privind retroactivitatea ordinului contestat a fost respins, avându-se în vedere că actul s-a aplicat cu începere de la data de 1 ianuarie 2005, potrivit OUG nr. 92/2004, dar a fost emis ulterior, după obţinerea la data de 21 ianuarie 2005, a avizului obligatoriu al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând modificarea hotărârii atacate, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pe fond, admiterea acţiunii formulate de reclamantă.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 92/2004, care nu sunt aplicabile intimatei-reclamante, întrucât acest act normativ are ca obiect de reglementare, drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2005 şi în consecinţă, interpretarea întregului conţinut trebuia raportată la obiectul respectiv.
Sub acest aspect, recurentul a arătat că prin ordinul contestat în cauză, a fost modificată unilateral funcţia publică deţinută de intimata-reclamantă, potrivit criteriilor de evaluare şi sistemului de punctaj prevăzute în Legea nr. 161/2003, prin trecerea într-o funcţie publică inferioară, care este prevăzută în art. 65 alin. (3) lit. d) şi art. 75 din Legea nr. 188/1999, numai ca sancţiune pentru săvârşirea unei abateri disciplinare.
De asemenea, recurentul a susţinut că dispoziţiile art. 45 lit. c) din OUG nr. 92/2004, care abrogă orice prevederi contrare de la data intrării în vigoare, nu vizează şi actele normative privind încadrarea funcţionarilor publici, având în vedere sfera de reglementare a ordonanţei.
Intimata Autoritatea Naţională a Vămilor a depus întâmpinare, solicitând anularea recursului, în temeiul art. 3021 lit. b) C. proc. civ., cu motivarea că a fost formulat într-o altă cauză, decât cea soluţionată de instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. 1312/2005. În subsidiar, în cazul respingerii excepţiei invocate, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Excepţia de procedură invocată de intimata-pârâtă este nefondată, pentru că recursul declarat în cauză cuprinde toate elementele prevăzute de art. 3021 lit. b) C. proc. civ.
Indicarea unui alt număr de sentinţă reprezintă o eroare materială, care nu atrage sancţiunea nulităţii, dat fiind că, în recurs au fost corect indicate celelalte menţiuni prevăzute în textul de lege invocat de intimată, ceea ce permite stabilirea cadrului procesual şi identificarea hotărârii atacate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005 s-a dispus reîncadrarea funcţionarilor publici din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, cu începere de la 1 ianuarie 2005, în funcţiile publice redate pentru fiecare în anexa care face parte integrantă din ordin, beneficiind de salarizarea de bază corespunzătoare, potrivit aceleiaşi anexe.
Intimata-reclamantă, încadrată în baza Legii nr. 161/2003, în funcţia publică de consilier superior, categoria A, clasa III, gradul 1, a fost reîncadrată în baza acestui ordin, în funcţia publică de inspector, clasa I, gradul profesional de asistent, treapta I de salarizare.
Instanţa de fond a constatat corect legalitatea ordinului emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, pentru aplicarea art. 6 din OUG nr. 92/2004, care a prevăzut pentru anul 2005, reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie, pe categorii, clase şi grade profesionale şi salarizarea corespunzătoare acestei noi încadrări.
Intimata-reclamantă nu a contestat modul în care Autoritatea Naţională a Vămilor a aplicat prin ordinul dedus judecăţii, prevederile OUG nr. 92/2004 şi în prezentul recurs au fost neîntemeiat reiterate, apărările din acţiune, întrucât acestea vizează, în realitate, conţinutul ordonanţei de urgenţă a Guvernului, care nu a constituit şi nu poate constitui obiectul acţiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ.
Recurentul a susţinut fără temei că dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 92/2004 nu sunt aplicabile intimatei-reclamante, deşi aceasta face parte din categoria funcţionarilor publici de execuţie salarizaţi potrivit OUG nr. 82/2004, pentru care în textul respectiv s-a prevăzut reîncadrarea.
De asemenea, recurentul a susţinut neîntemeiat că reîncadrarea astfel efectuată a reprezentat pentru intimata-reclamantă, o retrogradare, contrară dispoziţiilor art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, care au prevăzut trecerea într-o funcţie publică inferioară, numai ca sancţiune disciplinară.
Dreptul recunoscut intimatei-reclamante, prin încadrarea efectuată potrivit Legii nr. 161/2003, nu a fost vătămat prin reîncadrarea dispusă de autoritatea intimată, pentru că aceasta s-a întemeiat pe noua ierarhizare a funcţiilor publice stabilite în OUG nr. 92/2004, prin derogare de la cea prevăzută în Legea nr. 188/1999 şi în Legea nr. 161/2003.
În consecinţă, chiar dacă denumirea funcţiei publice deţinută de intimata-reclamantă în baza Legii nr. 161/2003, se regăseşte în clasificarea funcţiilor publice prevăzută în OUG nr. 92/2004, aceasta nu are un drept recunoscut de lege la menţinerea încadrării anterioare efectuată într-un sistem al funcţiei publice înlocuit prin sistemul prevăzut în noua reglementare, fără a se aduce atingere calităţii de funcţionar public şi stabilităţii în exercitarea funcţiei publice.
Neîntemeiată este şi susţinerea din recurs, că intimata-pârâtă a modificat unilateral funcţia publică deţinută de intimata-reclamantă.
Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005 reprezintă un act administrativ de executare a dispoziţiilor dintr-un act normativ, cu privire la reîncadrarea funcţionarilor publici şi deci, prin ordinul respectiv, intimata-pârâtă nu a modificat conţinutul funcţiei publice deţinute de intimata-reclamantă şi nici raportul său de serviciu.
Curtea constată că este nefondată şi susţinerea din recurs privind abrogarea prin art. 45 lit. c) din OUG nr. 92/2004, numai a acelor dispoziţii contrare care se referă la salarizarea funcţionarilor publici, nu şi a celor care privesc încadrarea lor.
Sfera de aplicare a abrogării prevăzute în art. 45 lit. c) din OUG nr. 92/2004, este determinată de totalitatea normelor juridice instituite în conţinutul actului normativ respectiv, indiferent de denumirea lui generică.
În consecinţă, instanţa de fond a constatat corect că prevederile din Legea nr. 161/2003, în baza cărora a fost reîncadrată intimata-reclamantă, au fost abrogate prin art. 45 lit. c) din OUG nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1312 din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5613/2005. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 5617/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
