ICCJ. Decizia nr. 5698/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5698/2005
Dosar nr. 1574/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC D. Coloneşti, judeţul Olt, a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt şi Garda Financiară, secţia Olt, să se dispună anularea deciziei nr. 2263/1999, a dispoziţiei nr. 84/1998, a hotărârii nr. 10/1998, precum şi a procesului-verbal de control financiar nr. 595/1998, cu consecinţa exonerării sale de obligaţia de plată a sumei totale de 43.256.797 lei, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că organele de control financiar şi apoi cele administrativ-jurisdicţionale nu au luat în considerare toate înscrisurile care le-au fost prezentate, comparativ cu evidenţa contabilă, ceea ce a condus la stabilirea eronată a sumelor de bani pretins datorate la bugetul statului.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 251 din 18 mai 2000, a admis acţiunea şi a exonerat pe reclamantă de plata sumei de 43.256.797 lei cu titlu de impozit pe profit şi T.V.A.
Totodată, a obligat pe pârâţi să plătească reclamantei, suma de 3.830.704 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, toţi pârâţii.
Prin Decizia nr. 132 din 15 ianuarie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a constatat nule, recursurile.
Aceeaşi instanţă supremă a pronunţat apoi, Decizia nr. 2198 din 12 iunie 2002, prin care a admis contestaţia în anulare formulată în cauză de Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt. De asemenea, a desfiinţat Decizia atacată şi a fixat termen pentru judecarea recursurilor.
Prin Decizia nr. 3327 din 5 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a constatat nul, recursul declarat de Garda Financiară, secţia Olt şi, admiţând recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, a casat sentinţa atacată cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, în fond după casare, prin sentinţa civilă nr. 800 din 3 octombrie 2003, a admis acţiunea, a anulat actele administrative supuse controlului jurisdicţional şi a exonerat pe reclamantă, de răspundere fiscală.
Prin Decizia nr. 1651 din 15 martie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantă împotriva ultimei sentinţe şi ca nefondate, recursurile pârâţilor Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi respectiv, Autoritatea Naţională de Control - Garda Financiară, secţia Olt.
Ulterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 4707 din 4 octombrie 2005, a admis contestaţia în anulare formulată de societatea comercială, a anulat Decizia nr. 1651/2005, în partea referitoare la respingerea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 800/2003 şi a fixat termen pentru judecarea acestui recurs, la 29 noiembrie 2003.
Recursul societăţii comerciale vizează exclusiv cheltuielile de judecată, a căror acordare a fost omisă cu prilejul soluţionării litigiului de către Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, în fond după casare.
Critica formulată de recurentă este întemeiată, deoarece în adevăr, aşa cum rezultă din preambulul sentinţei nr. 800/2003, reclamanta, prin apărătorul său, a cerut instanţei, admiterea acţiunii, anularea actelor administrative atacate şi plata cheltuielilor de judecată datorate de autorităţile publice pârâte.
Totodată, a anexat în dosar un borderou ce conţine chitanţe fiscale, taxe judiciare de timbru, timbrul judiciar, onorarii de expert şi avocaţiale, cheltuieli de transport, care totalizează 22.532.470 lei.
Cererea accesorie, ca şi înscrisurile cu care se demonstra justeţea pretenţiei reclamantei, au fost omise, însă, de prima instanţă, şi pentru acest motiv lipseşte din dispozitivul hotărârii, o dispoziţie în acest sens.
Având în vedere rezolvarea dată capătului de cerere principal şi desigur, prevederile art. 274 C. proc. civ., urmează a se admite recursul şi a fi modificată sentinţa, în sensul obligării pârâţilor la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 22.532.470 lei vechi, plus 1.500.000 lei vechi, cu acelaşi titlu în recurs, reprezentând cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC D. Coloneşti, judeţul Olt, împotriva sentinţei civile nr. 800 din 3 octombrie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul obligă pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt şi Autoritatea Naţională de Control - Garda Financiară, secţia Olt, să plătească reclamantei, suma de 22.532.470 lei vechi, cheltuieli de judecată la fond şi 1.500.000 lei vechi, cheltuieli de judecată în recurs.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5695/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5700/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
