ICCJ. Decizia nr. 5702/2005. Contencios. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5702/2005
Dosar nr. 958/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 mai 2004, reclamantul B.N. a solicitat obligarea pârâtului I.S.T.I.S. să-i recunoască dreptul la prima de 10% aferentă trimestrului IV din anul 2003 şi trimestrului I din anul 2004 şi să-i plătească acest drept bănesc prevăzut în OUG nr. 123/2003.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul este funcţionar public şi până la data de 20 noiembrie 2003 a îndeplinit funcţia de şef al Centrului pentru testarea soiurilor Bragadiru; că, deşi a primit calificativul „foarte bun", nu a primit prima de 10%, desfiinţarea centrului în care a activat datorându-se unei situaţii independente de voinţa sa.
Prin sentinţa civilă nr. 173/2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea reclamantului a fost admisă, reţinându-se că refuzul pârâtului, exprimat prin adresa nr. 2484 din 4 mai 2004, este nejustificat, vătămând dreptul recunoscut reclamantului de art. 34 alin. (1) din OUG nr. 123/2003. Instanţa a precizat că reclamantul a continuat activitatea de organizare şi testare a soiurilor, dar a asigurat şi conservarea şi gospodărirea judicioasă a patrimoniului centrului, iar împrejurarea că din luna ianuarie 2004 a lucrat la compartimentul horticol, nu poate fi reţinută ca o activitate culpabilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, pârâtul, susţinând, în esenţă, că: instanţa a apreciat greşit că prin neacordarea premiului lunar de 10% i-a fost vătămat dreptul recunoscut reclamantului, de art. 34 alin. (1) din OUG nr. 123/2003, deoarece în trimestrul IV 2003 şi trimestrul I 2004, acesta nu a mai desfăşurat activitate specifică, nemaipunându-se problema realizării unor rezultate valoroase, avându-se în vedere împrejurarea că numitul L.V., cu care recurenta se află în litigiu, a distrus experienţele înfiinţate în cadrul Centrului Bragadiru, astfel încât activitatea agricolă specifică a fost practic inexistentă, nemaiexistând teren pe care să-l lucreze; că nici un salariat din cadrul Centrului Bragadiru nu a primit premiul lunar, datorită faptului că nu au desfăşurat activităţi care să se încadreze în prevederile art. 34 din OUG nr. 123/2003, începând cu trimestrul IV 2003; că, referitor la trimestrul I 2004, numai 25 de centre au primit premiul lunar, celelalte 15 centre neavând plan tematic pentru anul 2004; că după transferarea mijloacelor fixe la C.T.S. Târgovişte, C.T.S. Bragadiru nu şi-a mai desfăşurat activitatea de testare a soiurilor; că textul art. 34 alin. (1) din OUG nr. 123/2003 nu este imperativ, întrucât prevede că „premiile se pot acorda în cursul anului, funcţionarilor publici care au realizat sau au participat direct la obţinerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase"; că solicitarea avizului prevăzut de art. 34 alin. (3) din OUG nr. 123/2003 se aplică numai în cazul alin. (2) al aceluiaşi articol din ordonanţă.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Prin Decizia nr. 116 din 6 decembrie 2000, emisă de I.S.T.I.S., reclamantul a fost numit în funcţia publică de conducere de şef serviciu, şef al Centrului pentru testarea soiurilor Bragadiru şi prin deciziile nr. 39 din 15 iulie 2003 şi nr. 74 din 25 iulie 2003 a fost eliberat din această funcţie, fiind reîncadrat în funcţia publică de execuţie de consilier principal şi numit responsabil al aceluiaşi centru teritorial. Prin Decizia nr. 67 din 28 mai 2004, reclamantul a fost numit temporar, pe o perioadă de 6 luni, de la 1 iunie, până la 1 decembrie 2004, la Centrul pentru testarea soiurilor Târgovişte, cu menţiunea drepturilor salariale avute.
C.T.S. Bragadiru este centru teritorial, fără personalitate juridică, aflat în structura I.S.T.I.S., instituţie publică din subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Pentru trimestrul IV 2003 şi trimestrul I 2004, I.S.T.I.S. a respins cererea reclamantului, de acordare a premiului lunar prevăzut de art. 34 din OUG nr. 123/2003, cu motivarea că, în perioada respectivă, C.T.S. Bragadiru nu a mai avut teren, iar personalul centrului nu a obţinut rezultate care să poată fi apreciate ca valoroase.
Conform dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din OUG nr. 123/2003, ordonatorii de credite vor acorda premii lunare în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente funcţiilor publice prevăzute în statul de funcţii. Aceste premii se pot acorda în cursul anului funcţionarilor publici care au realizat/participat direct la obţinerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase.
Activitatea reclamantului a fost evaluată prin acordarea calificativului „foarte bun".
Aşa cum rezultă din rapoartele de evaluare, în trimestrul IV 2003, petentul şi-a continuat activitatea de organizare şi testare a soiurilor, asigurând şi conservarea şi gospodărirea patrimoniului.
Prin adresa nr. 1356 din 13 mai 2003, recurenta a comunicat intimatului, că până la clarificarea situaţiei juridice a terenului (litigiul cu L.V.), se pot înfiinţa experienţele cu tomate, ardei, fasole la numărul de plante prevăzut în planul tematic pe anul 2003; că seminţele, erbicidele procurate înainte de notificare, vor fi transferate la C.T.S. Târgovişte.
Aşadar, activitatea C.T.S. Bragadiru a continuat şi după transferarea mijloacelor fixe, situaţie care rezultă şi din conţinutul adresei nr. 3716/2004 şi al deciziei nr. 201 din 20 noiembrie 2003, astfel cum în mod judicios a reţinut şi instanţa de fond. În art. 3 din Decizia nr. 201 din 20 noiembrie 2003 s-a prevăzut obligaţia personalului centrului de a proceda la predarea mijloacelor fixe conform listelor de inventar. În art. 1 al adresei nr. 3716/2004, recurentul menţionează în mod expres că C.T.S. Bragadiru nu a fost desfiinţat, Decizia nr. 201 din 20 noiembrie 2003 nefiind o decizie de desfiinţarea a centrului.
Din tabelul nominal al funcţionarilor publici care au beneficiat de premii lunare în trimestrul IV 2003, rezultă că din totalul de 105 funcţionari publici, numai 3 funcţionari publici nu au primit premiul lunar: reclamantul şi referentul principal de la C.T.S. Bragadiru şi un funcţionar de la C.T.S. Tecuci, sancţionat disciplinar.
Aceeaşi situaţie rezultă şi din adresa nr. 6152/2004, înaintată de recurentă, Curţii de Apel Bucureşti, adresă avută în vedere de către instanţă, la soluţionarea cauzei.
Din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă că în trimestrul IV 2003 şi trimestrul I 2004, recurentul în mod nejustificat a refuzat să acorde reclamantului, premiul lunar prevăzut de dispoziţiile art. 34 alin. (1) din OUG nr. 123/2003, întrucât acesta şi-a continuat activitatea şi a obţinut din partea pârâtului, calificativul „foarte bun" şi notele finale de 3,73 şi 3,99, pentru perioada 15 iulie 2003 - 1 decembrie 2003 şi 1 ianuarie - 1 decembrie 2004, note superioare celei de 3,60 acordată în perioada 1 decembrie 2002 - 15 iulie 2003.
Aceste aprecieri reprezintă recunoaşterea din partea recurentului, a faptului că intimatul a participat direct la obţinerea unor rezultate valoroase în activitate, motiv pentru care se impunea acordarea premiului lunar pentru perioada trimestrul IV 2003 - trimestrul I 2004, fiind întrunite cerinţele art. 34 alin. (1) din OUG nr. 123/2003.
Instanţa de fond a reţinut corect aceste situaţii, cât şi faptul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 34 alin. (3) din OUG nr. 123/2003, având în vedere că nu a fost solicitat avizul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor funcţionarilor publici. Din această perspectivă nu este reală susţinerea recurentului, în sensul că alin. (3) al art. 34 se aplică numai în cazul prevăzut de alin. (2) al aceluiaşi articol, întrucât textul legal nu face nici o distincţie în acest sens.
Cât priveşte împrejurarea că din luna ianuarie 2004, reclamantul a lucrat la un alt compartiment al Institutului, nu poate fi reţinută ca o situaţie negativă care să conducă la neacordarea premiului intimatului, în primul trimestru al anului 2004, în măsura în care pârâtul a apreciat ca fiind foarte bună activitatea acestuia, iar mutarea personalului centrului s-a decis în luna mai 2004, deşi erau cunoscute din anul anterior, dificultăţile apărute în activitatea centrului, ca urmare a litigiului cu numitul L.V.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.S.T.I.S. împotriva sentinţei civile nr. 173 din 26 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pe recurentul-pârât să plătească intimatului-reclamant B.N., suma de 15.000.000 lei vechi, cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5700/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5705/2005. Contencios → |
|---|
