ICCJ. Decizia nr. 5700/2005. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5700/2005
Dosar nr. 2682/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată sub nr. 94/CA/2005, la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC E. SA Bucureşti, prin sucursala E. Constanţa, a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa - S.A.F. - Activitatea de Control Fiscal Constanţa, solicitând ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, instanţa să dispună anularea în parte Raportului de Inspecţie Fiscală, comunicat prin adresa nr. 11176 din 30 noiembrie 2004 şi a actelor subsecvente acestuia.
Reclamanta a precizat în motivarea acţiunii că în urma unui control efectuat de organele financiare privind modul de stabilire şi virare a impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat de către reclamantă, s-a stabilit că aceasta are de achitat suma de 3.140.380.442 lei şi că a înregistrat eronat suma de 150.960.735.145 lei.
Contestaţia formulată în termen împotriva acestui raport de inspecţie fiscală a fost rezolvată prin Decizia nr. 5 din 25 ianuarie 2005, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa, prin care s-a respins contestaţia, pe considerentul că reclamanta nu avea capacitatea de a iniţia calea administrativă de atac împotriva măsurilor dispuse prin Raportul de inspecţie fiscală încheiat de S.A.F.- Activitatea de Control Fiscal Constanţa nr. 13375 din 29 noiembrie 2004, fiind sucursală, lipsită de personalitate juridică, astfel că nu poate încheia în numele societăţii, acte juridice.
Prin sentinţa civilă nr. 249/CA din 27 iunie 2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 5 din 25 ianuarie 2005, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa - Serviciul Soluţionare Contestaţii şi a trimis cauza, aceluiaşi organ, pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei.
A reţinut instanţa de fond că reclamanta a făcut dovada existenţei capacităţii de a ataca actul de control, întrucât SC E. SA Bucureşti, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 1/2003, a aprobat o notă privind delegările de competenţă şi drept de reprezentare pentru directorii de sucursale, în raporturile cu organele abilitate de control, cu organele jurisdicţionale şi ale procuraturii, în situaţia în care la dosar nu era depusă împuternicirea respectivă, organul fiscal având obligaţia de a pune în vedere petentului, să complinească această lipsă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta SC E. SA Bucureşti, prin sucursala E. Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că în mod corect, instanţa a dispus anularea deciziei nr. 5 din 25 ianuarie 2005, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa, şi nu a raportului de inspecţie fiscală, singurul act pe care l-a atacat.
O altă critică vizează modalitatea de soluţionare a excepţiilor necompetenţei materiale a curţii de apel şi cea a inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâtă, excepţii asupra cărora de fapt nu s-a pronunţat instanţa, precum şi faptul că în cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică şi contabilă, probă ce nu a mai fost avută în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei.
Soluţia de retrimitere a contestaţiei, spre soluţionare, la organul financiar - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, nu are justificare legală, nefiind prevăzută de nici un act normativ.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, pentru S.A.F. - Activitatea de Control Fiscal Constanţa, a formulat întâmpinare la recursul introdus de reclamantă, prin care a reiterat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în raport cu obiectul acesteia, solicitând pronunţarea în final a unei soluţii de respingere a acţiunii.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta-recurentă sucursala E. Constanţa a solicitat, prin acţiunea formulată, anularea în parte a Raportului de Inspecţie Fiscală cu nr. 13375 din 29 noiembrie 2004, încheiat de S.A.F. - Activitatea de Control Fiscal Constanţa.
Aceasta, în condiţiile în care acest raport de inspecţie fiscală a fost contestat, iar prin Decizia nr. 5 din 25 ianuarie 2005, Serviciul de Soluţionare Contestaţii din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa a respins contestaţia formulată de sucursala E. Constanţa, pentru lipsa capacităţii de a iniţia calea administrativă de atac împotriva măsurilor dispuse prin Raportul de Inspecţie Fiscală, fără a se intra în fondul cauzei.
Problema existenţei capacităţii reclamantei de a ataca actul de control a fost rezolvată în mod corect de instanţa de fond care a constatat că SC E. SA Bucureşti, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 1/2003, a aprobat o notă prin care a împuternicit pe directorii de sucursale să reprezinte sucursala, în numele societăţii, în raporturile cu organele abilitate de control, cu organele jurisdicţionale, ale procuraturii etc.
În condiţiile în care s-a constatat că reclamanta a iniţiat calea administrativă de atac în mod legal, având capacitatea de a acţiona în acest sens, iar organul financiar ce a soluţionat contestaţia împotriva Raportului de Inspecţie fiscală, în mod eronat a respins contestaţia, neintrând în fondul cauzei, în mod corect şi legal a considerat instanţa de fond, că soluţia care se impune, este aceea a retrimiterii cauzei pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei.
Raportul de inspecţie fiscală nu poate fi atacat direct în faţa instanţei de contencios administrativ.
Împotriva acestuia există calea de atac administrativă a contestaţiei, cale care, de altfel, a fost exercitată, pronunţându-se Decizia nr. 5 din 25 ianuarie 2005, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa şi această decizie poate fi atacată la instanţa de judecată de contencios administrativ, conform art. 188 din OG nr. 92/2003.
De altfel, instanţa s-a pronunţat în mod corect, anulând Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei împotriva raportului de inspecţie fiscală, respectând în felul acesta dispoziţiile legale în materie şi considerând că numai dintr-o eroare, reclamanta stăruie în anularea parţială a Raportului de Inspecţie.
Nu se putea da curs nici cererii formulate de pârâta-intimată, în sensul admiterii excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii, pe considerentul că s-a contestat la instanţă, raportul de inspecţie fiscală, şi nu Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei, pentru că ar fi fost prejudiciată, astfel, reclamanta, în sensul că ar fi pierdut dreptul de a se adresa instanţei cu o nouă acţiune, prin depăşirea termenelor prevăzute de lege. În funcţie de soluţia ce s-ar fi pronunţat, exista şi riscul de a i se agrava reclamantei, situaţia în propria cale de atac.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, având în vedere şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E. SA Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 249/CA din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5698/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5702/2005. Contencios. Pretenţii. Recurs → |
|---|
