ICCJ. Decizia nr. 5710/2005. Contencios. Pensii Ministerul Justiţiei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5710/2005
Dosar nr. 2655/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1079/2005, reclamantul H.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând ca prin sentinţa ce va pronunţa, instanţa să anuleze adresele prin care i s-a refuzat eliberarea unei adeverinţe pentru înscrierea la pensie de serviciu conform Legii nr. 303/2004, privind Statutul magistraţilor şi obligarea pârâtului de a elibera o adeverinţă din care să rezulte vechimea în magistratură a reclamantului, cât şi indemnizaţia pe care o primeşte un magistrat în activitate.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a precizat că pârâtul, în mod nelegal şi neîntemeiat, i-a refuzat eliberarea unei adeverinţe necesară pentru înscrierea la pensie de serviciu, deoarece timp de 48 de ani a îndeplinit funcţiile prevăzute de art. 85 din Legea nr. 303/2004, acestea constituind vechime în magistratură.
Urmare a reclamaţiei administrative ce a formulat-o, pârâtul i-a răspuns că nu poate beneficia de pensia de serviciu, în condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (3) şi (5), coroborat cu art. 105 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, întrucât pot beneficia de această pensie, numai persoanele care îndeplinesc condiţia de vechime prevăzută de art. 81 alin. (1) şi (3), numai în funcţia de judecător sau procuror.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul a depus întâmpinare la data de 19 aprilie 2005, susţinând că acţiunea este nefondată, în primul rând pentru că nu este instituţia competentă a-i elibera reclamantului, adeverinţa solicitată, iar în ce priveşte vechimea în magistratură, în temeiul art. 81 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, numai persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime de la alin. (1) şi (3), exclusiv în funcţia de judecător sau procuror, pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie, calitatea de magistrat fiind definită de art. 2 din Legea nr. 303/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 870 din 10 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamant şi constatând refuzul nejustificat al pârâtului de a rezolva cererea înregistrată sub nr. I/80263/2004, privind eliberarea unei adeverinţe pentru înscriere la pensie de serviciu, a obligat pe acesta să-i elibereze reclamantului, adeverinţa, din care să rezulte vechimea în magistratură şi indemnizaţia (venitul brut) al unui magistrat în activitate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data formulării cererii, 27 decembrie 2004, autoritatea pârâtă era competentă a elibera reclamantului, adeverinţa necesară pentru stabilirea pensiei de serviciu, date fiind atribuţiile prevăzute de art. 118-122 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Normele de aplicare aprobate prin HG nr. 263/2005 care, în art. 16, prevăd că adeverinţa tip se eliberează de ultima unitate în care a activat magistratul, intrând în vigoare ulterior şi fiind publicate în M. Of. nr. 303/12.04.2005.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că reclamantul a făcut dovada cu carnetul de muncă, a faptului că timp de 21 de ani a îndeplinit funcţia de judecător, procuror şi judecător financiar, conform art. 105 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, perioada în care judecătorii financiari au exercitat această funcţie în cadrul Curţii de Conturi, fiind considerată vechime în magistratură.
S-a precizat şi faptul că potrivit OUG nr. 117/2003, privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi, de către instanţele judecătoreşti, care în art. 5 alin. (1) a prevăzut numirea judecătorilor financiari în funcţii de judecători la instanţele judecătoreşti, legiuitorul a asimilat activitatea judecătorilor financiari, cu activitatea judecătorilor din cadrul instanţelor judecătoreşti.
S-a concluzionat că refuzul rezolvării cererii reclamantului are caracter nejustificat, în sensul art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul îndeplinind condiţiile pentru acordarea pensiei de serviciu, fiind, astfel, obligat pârâtul, să elibereze adeverinţa solicitată.
Împotriva sentinţei, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, hotărârea fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii, fiind incidente prevederile cuprinse în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se precizează că în mod eronat instanţa a reţinut că reclamantul poate beneficia de pensie de serviciu, în condiţiile art. 81 alin. (3) şi (5), coroborat cu art. 105 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, întrucât conform alin. (4) al art. 81, numai persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la alin. (1) şi (3), numai în funcţia de judecător sau procuror, pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie.
Neavând calitatea de magistrat şi nici minim 20 ani în funcţia de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau personal de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie şi Institutul Naţional al Magistraturii, nu poate beneficia de pensie de serviciu.
Numai în situaţia în care intimatul-reclamant ar fi avut la data pensionării, calitatea de magistrat, aşa cum este definită prin art. 2 şi 86 din Legea nr. 303/2004, ar fi putut beneficia de pensie de serviciu, cu luarea în considerare a vechimii în celelalte funcţii deţinute, care constituie vechime în magistratură.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Obiectul cererii de chemare în judecată este definit de către reclamant, prin anularea în tot de către instanţă, a adreselor cu nr. I/80263 şi nr. II/10445 din 22 februarie 2005, emise de Ministerul Justiţiei, prin care s-a refuzat eliberarea unei adeverinţe pentru înscrierea la pensie de serviciu în condiţiile Legii nr. 303/2004, privind Statutul magistraţilor, şi ca o consecinţă, obligarea pârâtului-recurent, în calitate de autoritate publică centrală, de a elibera adeverinţa cerută de Casa Locală de Pensii a sectorului 1 Bucureşti, din care să rezulte vechimea în magistratură a reclamantului, precum şi indemnizaţia (venitul brut) al unui magistrat în activitate.
Legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de instanţa de fond va fi analizată strict prin prisma obiectului cererii de chemare în judecată, fără a antama şi problema dreptului pe care reclamantul-intimat l-ar avea cu privire la acordarea pensiei de serviciu.
Cele două adrese, a căror anulare o solicită reclamantul-intimat, cuprind aspecte legate de dreptul acestuia la pensia de serviciu, punctul de vedere al recurentului-pârât fiind acela că raportat la dispoziţiile art. 81 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, privind Statutul magistraţilor, nu beneficiază de acest drept.
Din conţinutul acestor adrese rezultă că într-adevăr nu s-a dat curs cererii reclamantului de a i se comunica vechimea ce o are în magistratură şi indemnizaţia unui magistrat în activitate.
Acest lucru i-a fost solicitat la rândul său, de către Casa Locală de Pensii a sectorului 1, cerându-i-se să prezinte o adeverinţă din care să rezulte vechimea în magistratură şi indemnizaţia avută a unui magistrat în activitate, necesară pentru stabilirea pensiei de serviciu conform art. 81 alin. (4) din Legea nr. 303/2004.
Aşadar, în mod corect a stabilit instanţa de fond că recurentul-pârât în mod nejustificat a refuzat să dea curs cererii reclamantului-intimat, fiind încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
În mod just a fost stabilită şi competenţa Ministerului Justiţiei de a elibera adeverinţa necesară în vederea stabilirii pensiei de serviciu, având în vedere atribuţiile acestuia prevăzute de art. 113-122 din Legea nr. 304/2003, privind organizarea judiciară.
HG nr. 263/2005, prin care s-au aprobat Normele de aplicare a legii, norme care în art. 16 prevăd că adeverinţa tip se eliberează de ultima unitate în care a activat magistratul, au intrat în vigoare ulterior, fiind publicate în M. Of. nr. 303/12.04.2005.
Adeverinţa solicitată este necesară în vederea stabilirii dreptului reclamantului-intimat la pensie de serviciu, de către Casa Locală de Pensii a sectorului 1 Bucureşti, în funcţie de Decizia pronunţată, acesta având la îndemână căi de atac.
Se constată, deci, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, nefiind motive de casare sau modificare, din cele prevăzute de art. 309 C. proc. civ., astfel că recursul se va respinge ca nefondat, în conformitate cu art. 312 din acelaşi cod. Recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, astfel că urmează a fi dat în debit cu suma de 18.500 lei vechi taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 870 din 10 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Dispune darea în debit a recurentului, cu suma de 18.500 lei vechi taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei timbru judiciar.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5705/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5730/2005. Contencios. Excepţie de... → |
|---|
