ICCJ. Decizia nr. 5705/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5705/2005
Dosar nr. 7726/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad, la 25 septembrie 2003, sub nr. 7217/2003, reclamanta Ş.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurii, Apelor şi Mediului, solicitând a se dispune anularea Ordinului nr. 281 din 15 iulie 2003, emis de pârât, ordin prin care a fost eliberată din funcţia de contabil şef al A.P.M. Arad.
În motivarea acţiunii, reclamanta a criticat de fapt ordinul atacat, susţinând că nu arată în mod explicit cauza eliberării din funcţie, nu se prevede posibilitatea contestării acestuia şi nici termenul de contestaţie, iar la reîncadrarea contabilului şef, neţinându-se seama de dispoziţiile Legii nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcţionarii publici care au deţinut funcţii de conducere până la data reîncadrării, vor fi reîncadraţi pe funcţii de conducere de acelaşi nivel.
Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Arad de a judeca cauza, emitentul ordinului atacat fiind o instituţie centrală, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.
Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 845 din 4 decembrie 2003, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, instanţă la care cauza a fost înregistrată sub nr. 996/2004.
Reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că atât Ordinul nr. 281/2003, cât şi Decizia nr. 47/2003 sunt lovite de nulitate absolută, în raport cu prevederile art. 62 C. muncii, întrucât nu sunt indicate în cuprinsul lor cauzele încetării raportului de muncă, a posibilităţii de contestare, a termenului de contestare, elemente sancţionate de textul de lege cu nulitatea.
Prin sentinţa civilă nr. 337 din 22 iunie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Ordinul nr. 281 din 15 iulie 2003 şi a obligat pârâtul Ministerul Mediului şi Gospodăririi, să o reîncadreze pe reclamantă, în funcţia publică de conducere de acelaşi nivel cu cea deţinută anterior (de contabil şef).
În ce priveşte anularea deciziei cu nr. 47/2003, emisă de A.P.M. Arad, instanţa a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Arad.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că eliberarea reclamantei din funcţia de conducere s-a făcut cu încălcarea art. 17 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, aceasta fiind eliberată din funcţia de conducere, fără a fi reîncadrată apoi pe o funcţie publică corespunzătoare de conducere.
Încadrarea reclamantei pe o funcţie de execuţie era posibilă în raport cu textul de lege menţionat, numai dacă numărul funcţiilor de conducere şi structura organizatorică, nu permitea reîncadrarea sa pe o funcţie de conducere echivalentă, pârâta nefăcând nici o dovadă în acest sens.
Dispoziţiile Codului muncii nu sunt aplicabile în speţă, deoarece măsura dispusă prin ordinul contestat nu este o sancţiune disciplinară, ci o măsură ce vizează reorganizarea activităţii şi a compartimentelor din cadrul A.P.M. Arad.
Referitor la cererea privind anularea deciziei nr. 47/2003, emisă de A.P.M. Arad, instanţa a considerat că este de competenţa Tribunalului Arad, actul administrativ respectiv având caracter autonom în raport cu Ordinul nr. 281/2003 şi fiind emis de o autoritate publică de nivel judeţean.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, A.P.M. Arad, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că Ordinul nr. 281/2003, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului nu prezintă vicii de conţinut prin neindicarea cauzei încetării raportului de serviciu, a posibilităţii de contestare, a termenului de contestare şi a indicării instanţei la care să se îndrepte contestaţia, nefiind vorba de o retrogradare pe funcţia de execuţie, ci de aplicare a prevederilor Legii nr. 161/2003.
Eliberarea reclamantei din funcţia de contabil-şef, a fost o măsură impusă de reorganizarea activităţii şi a compartimentelor din cadrul A.P.M. Arad, organigrama nemaiprevăzând funcţia publică de conducere de contabil-şef.
Reclamanta-intimată a depus întâmpinare la cererea de recurs formulată, susţinând în primul rând că recursul este nul, deoarece recursul a fost depus direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în acelaşi timp nu respectă dispoziţiile art. 3021 şi 303 C. proc. civ., nefiind motivat în drept şi în fapt.
Pe fond consideră că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică şi solicită respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Criticile formulate în recurs se referă exclusiv la legalitatea Ordinului nr. 281 din 15 iulie 2003, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, prin care intimata-reclamantă a fost eliberată din funcţia de contabil-şef.
Recursul nu este lovit de nulitate, aşa cum susţine intimata, în întâmpinare, deoarece a fost înaintat la Curtea de Apel Timişoara, fiind înregistrat sub nr. 996 din 23 august 2004, instanţă care, la rândul ei, l-a trimis, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a primit număr de înregistrare 2514 din 30 august 2004.
Recursul este motivat în fapt, încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Din conţinutul ordinului rezultă că într-adevăr emitentul acestuia nu menţionează explicit cauza eliberării din funcţia de contabil-şef a reclamantei, în preambulul său ordinul limitându-se a enumera actele normative avute în vedere la eliberarea lui.
Art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prescrierea şi sancţionarea corupţiei, enumeră condiţiile în care are loc încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, iar art. 93 alin. (2) precizează că redistribuirea funcţionarilor publici se face pe o funcţie publică echivalentă cu funcţia publică deţinută.
Cum prin ordinul atacat nu se explică de ce a fost necesară luarea acestei măsuri faţă de reclamantă, iar recurenta nu face nici un fel de dovezi în sensul motivului ce-l susţine, acela că eliberarea din funcţie a fost impusă de reorganizarea activităţii, noua organigramă nemaiprecizând funcţia publică de conducere de contabil-şef, în mod corect instanţa de fond a constatat nulitatea absolută a ordinului,
Pe de altă parte, este de remarcat faptul că, chiar emitenta ordinului recunoaşte că a nedreptăţit pe reclamantă, pentru că în întâmpinarea depusă, face menţiunea că prin organigrama aprobată de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, valabilă de la 1 mai 2004, a cerut suplimentarea funcţiilor de conducere şi cu un director executiv adjunct pentru compartimentele economice, pentru ultima funcţie, A.P.M. Arad lansând propunerea de numire a intimatei-reclamante Ş.L., propunere ce urma a fi propusă, aprobare, Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor.
Aşadar, sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, neexistând temeiuri pentru casare sau modificare, recursul formulat urmând a fi respins, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.M. Arad împotriva sentinţei civile nr. 337 din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5702/2005. Contencios. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5710/2005. Contencios. Pensii Ministerul... → |
|---|
