ICCJ. Decizia nr. 5730/2005. Contencios. Excepţie de nelegalitate - art. 45 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300/21.06.2004 în ceea ce priveşte eliberarea din funcţia de execuţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5730/2005
Dosar nr. 3718/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Curtea de Apel Bacău, la data de 14 aprilie 2005, reclamantul A.C., în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău, a solicitat:
- anularea Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. S/34009 din 23 februarie 2005, prin care s-a dispus mutarea sa de la Serviciul Poliţiei Rutiere, la o altă formaţiune din cadrul inspectoratului, măsură dispusă în urma controlului efectuat de Corpul de control al ministrului, precum şi, potrivit precizărilor ulterioare, anularea dispoziţiei nr. S/100/2005 a Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău;
- să îi fie recunoscut dreptul de agent de poliţie rutieră, la formaţiunea din care face parte.
În subsidiar, reclamantul a solicitat suspendarea executării ordinului contestat, până la soluţionarea pe fond a acţiunii şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfăşurarea procesului.
În susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamantul A.C. a arătat aspectele prezentate în cele ce urmează.
În privinţa primului motiv de recurs, reclamantul a arătat că mutarea sa de la Serviciul de Poliţie Rutieră a fost dispusă în urma controlului efectuat de Corpul de control al ministrului, pentru neobţinerea punctajului minim de 22 de puncte prevăzut pentru admiterea la examenul de obţinere a permisului de conducere.
Măsura de mutare este considerată de reclamant, nelegală, întrucât, în opinia sa, rezultatele obţinute la testul la care a fost supus, nu reflectă în mod corect nivelul său de pregătire profesională în domeniul poliţiei rutiere şi rezultatele obţinute în activitatea desfăşurată, cu atât mai mult, cu cât deţine permis de conducere pentru categoriile B şi C, încă din anul 1990. Totodată, reclamantul şi-a întemeiat susţinerile pe faptul că schimbarea/mutarea din funcţie s-a făcut de către Corpul de control al ministerului, iar nu de către ministru, fiind, astfel, încălcate prevederile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar, în cazul respingerii acesteia, au solicitat ca instanţa să dispună respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pârâţi au arătat că nici un act normativ nu consfinţeşte dreptul unei persoane de a fi menţinută într-o anumită funcţie, indiferent de modul cum îşi îndeplineşte îndatoririle de serviciu şi de nivelul pregătirii profesionale, precum şi faptul că actul contestat, nr. S/34009 din 23 februarie 2005, este raportul cuprinzând rezultatele inspecţiei Corpului de control, iar nu actul de schimbare din funcţie. În aceeaşi privinţă, pârâţii au arătat că, prin raportare la art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004, în speţă nu a fost dispusă o sancţiune, ci a fost realizată o evaluare profesională, în urma căreia s-a dispus mutarea din funcţie a reclamantului, ca măsură managerială.
Pe fondul cauzei, în întâmpinările respective s-a arătat că în cadrul inspecţiei efectuate de Corpul de control al ministrului, la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău, 10 agenţi din cadrul formaţiunii de poliţie rutieră nu au obţinut punctajul minim de 22 puncte, la nici unul dintre cele două teste de verificare la care au fost supuşi. S-a apreciat, astfel, că este de neconceput ca un lucrător de la poliţia rutieră să nu cunoască reglementările în vigoare în domeniul de activitate, în condiţiile în care principala atribuţie de serviciu constă tocmai în supravegherea respectării de către participanţii la trafic, chiar a reglementărilor respective. Pe cale de consecinţă, s-a luat hotărârea ca agenţii de la poliţia rutieră care nu au promovat testul de verificare, să fie mutaţi la alte formaţiuni, considerându-se că necunoaşterea reglementărilor respective nu poate oferi garanţia îndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu ce le revin.
În esenţă, pârâţii au arătat că, raportat la dispoziţiile art. 46 şi 47 din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, mutarea poliţistului în interesul serviciului se poate face fără acordul acestuia, iar prin actul atacat s-a dispus modificarea raporturilor de serviciu, prin mutare în interesul serviciului, ceea ce nu constituie nici sancţiune disciplinară şi nici încetare a raporturilor de serviciu.
La termenul din data de 11 iulie 2005, reprezentantul reclamantului A.C. a invocat excepţia nelegalităţii prevederilor art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004, care „încalcă prevederile art. 22 din O.M. nr. 89/2003, având în vedere că luarea măsurii fără temei legal şi cu pretenţia că nu poate fi cenzurată de instanţă, acoperă orice abuz de putere".
Prin încheierea din 15 iulie 2005, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia de nelegalitate invocată, reţinând, în esenţă, aspectele expuse în continuare.
Art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004, emis în aplicarea Legii nr. 360/2002, reglementează eliberarea poliţistului din funcţia de conducere şi eliberarea poliţistului din funcţia de execuţie, ceea ce, în speţa dedusă judecăţii şi în raport cu funcţia ocupată de reclamant, precum şi prin raportare la prevederile art. 22 alin. (2) şi ale art. 69-70 din Legea nr. 360/2002, vizează încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului, care se dispune de persoanele cărora le revine această competenţă potrivit art. 15 din aceeaşi lege.
Totodată, s-a reţinut că legea prevede expres în partea dispozitivă a art. 69 alin. (1), persoanele care pot dispune încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului, fără, însă, a statua cine poate propune aceste măsuri.
Astfel, instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile art. 45 din ordinul respectiv nu înfrâng dispoziţiile Legii nr. 360/2002, reţinând că nu poate fi primită interpretarea dată de reclamant, prevederilor, în sensul că schimbarea din funcţie înseamnă eliberarea din funcţia de execuţie, în sensul încetării raporturilor de serviciu.
Împotriva încheierii din 15 iulie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs, reclamantul A.C. Recursul a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4270 din 15 august 2005, fiind casată încheierea atacată şi trimisă cauza, aceleiaşi instanţe, spre rejudecare, în prezenţa actului supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel Bacău, prin încheierea din 25 octombrie 2005, a admis excepţia de nelegalitate a art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004, cu următoarea motivare:
Întrucât Legea nr. 360/2002 conţine reglementări exprese în ceea ce priveşte eliberarea poliţiştilor dintr-o funcţie de conducere, iar nu şi în privinţa eliberării dintr-o funcţie de execuţie, se consideră că prevederile art. 22 alin. (7) din lege se referă la încetarea raporturilor de serviciu, atunci când prevede că „poliţiştii sunt numiţi şi eliberaţi în/din funcţii, potrivit normelor de competenţă aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în condiţiile legii".
Deoarece evaluarea poliţiştilor pe timpul inspecţiilor, controalelor de fond şi tematice nu se regăseşte ca motiv al încetării raporturilor de serviciu, printre cele enumerate de art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, instanţa de fond a considerat că art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 adaugă textului legii, un alt motiv de încetare a raportului de serviciu. În acelaşi sens, s-a reţinut că evaluarea reglementată prin art. 45 din ordin, nu este corespunzătoare celei prevăzute la art. 69 lit. h) din lege, care vizează situaţia încetării raporturilor de serviciu în cazul acordării calificativului nesatisfăcător, de două ori.
În concluzie, s-a reţinut că prevederile art. 45 din ordinul în cauză sunt contrare art. 69 din Legea nr. 360/2002, în privinţa eliberării din funcţia de execuţie, în urma evaluării poliţiştilor pe timpul inspecţiilor şi al controalelor de fond şi tematice.
Împotriva încheierii din 25 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, au declarat recurs, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Prin motivele de recurs, se susţine, în esenţă, că art. 45 din ordinul ministrului administraţiei şi internelor este legal, întrucât eliberarea din funcţie nu echivalează cu încetarea raporturilor de serviciu, iar mutarea din funcţie, în speţă redistribuirea agentului de poliţie, nu se poate dispune decât după eliberarea din funcţie.
În recursul său, Ministerul Administraţiei şi Internelor a subliniat faptul că instanţa de fond a făcut confuzie între încetarea raporturilor de serviciu şi eliberarea din funcţie, care nu este enumerată de art. 69 din Legea nr. 360/2002, printre cauzele de încetare a raporturilor de serviciu. Totodată, recurentul-pârât a mai arătat că în cazul poliţiştilor, eliberarea din funcţie reprezintă un act administrativ prin care poliţistul este eliberat din funcţia pe care o deţine şi urmează să fie încadrat într-o altă funcţie, prin modificarea raporturilor de serviciu (mutare, detaşare, delegare etc.) sau punerea la dispoziţie în condiţiile art. 22 alin. (8) şi art. 65 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.
Din analiza lucrărilor dosarului, în raport cu reglementările incidente în cauză, se constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul A.C. a fost eliberat din funcţia de execuţie deţinută în cadrul formaţiunii de poliţie rutieră, în baza propunerii de redistribuire formulate prin „Raportul privind rezultatele inspecţiei desfăşurate la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău", întocmit de Corpul de control al ministrului administraţiei şi internelor. Propunerile de la pct. IV.4.7. din raportul respectiv privesc redistribuirea la alte formaţiuni operative a agenţilor de poliţie care nu au obţinut punctajul minim de 22 de puncte la testul pentru obţinerea permisului de conducere. La pct. VII.7.1 din acelaşi raport a fost propusă eliberarea din funcţie a intimatului-reclamant, în baza art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004, privind activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Potrivit art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, poliţiştii sunt numiţi şi eliberaţi în/din funcţii, potrivit normelor de competenţă aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în condiţiile legii, iar potrivit art. 45 din ordinul sus-menţionat, „Eliberarea poliţistului din funcţia de execuţie se poate face la propunerea Corpului de control al ministrului, în urma evaluării unităţii pe timpul inspecţiilor, controalelor de fond şi tematice".
În speţă, urmează a se analiza dacă eliberarea din funcţie în condiţiile art. 45 din ordinul în cauză, echivalează cu încetarea raporturilor de serviciu reglementată de Legea nr. 360/2002, dacă evaluarea prevăzută de acelaşi articol al ordinului corespunde situaţiei de încetare a raporturilor de serviciu prevăzută de art. 69 lit. h) din lege şi dacă eliberarea din funcţie a reclamantului a fost dispusă în vederea încetării raporturilor de serviciu.
În ceea ce priveşte noţiunile de eliberare din funcţie şi încetare a raporturilor de serviciu, Curtea constată că între acestea nu există raport de echivalenţă. Pe de o parte, în conformitate cu art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, eliberarea din funcţie se face potrivit normelor de competenţă aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, pe când încetarea raporturilor de serviciu se dispune potrivit normelor de competenţă stabilite expres prin art. 15 din lege. Acest regim juridic, diferit în privinţa reglementării competenţei de dispunere a celor două măsuri, denotă raţiunile avute în vedere de legiuitor, în sensul că, faţă de încetarea raporturilor de serviciu, eliberarea din funcţie reprezintă o măsură ce produce efecte mai puţin grave pentru poliţist. În virtutea acestor raţiuni, prin art. 22 alin. (7) din lege, a fost delegat ministrului administraţiei şi internelor, dreptul de a stabili, prin ordin - act cu forţă juridică inferioară legii, competenţa de dispunere a măsurii de eliberare din funcţie. În această privinţă urmează a fi primită critica Ministerului Administraţiei şi Internelor potrivit căreia art. 22 alin. (7) din lege nu distinge între eliberarea din funcţii de conducere sau de execuţie, astfel că instanţa de fond, în mod greşit, a realizat o astfel de interpretare, cu încălcarea principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Eliberarea din funcţia de execuţie prevăzută de art. 45 din ordin nu reprezintă o situaţie de încetare a raporturilor de serviciu şi nu constituie o adăugare la cazurile de încetare a raporturilor de serviciu reglementate de art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, acest fapt rezultând chiar din economia reglementării ordinului, care foloseşte diferenţiat cele două noţiuni. Un exemplu elocvent în acest sens, îl reprezintă dispoziţiile art. 120 alin. (1) şi (2) din ordin, din care rezultă cu claritate faptul că eliberarea din funcţie se face în vederea numirii, raţiune invocată, în mod corect, şi de către recurentul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor. Astfel, urmează a fi primit argumentul recurentului-pârât, potrivit căruia, în cazul poliţiştilor, eliberarea din funcţie reprezintă un act administrativ prin care poliţistul este eliberat din funcţia pe care o deţine şi urmează să fie încadrat într-o altă funcţie, prin modificarea raporturilor de serviciu. Un argument în acest sens îl reprezintă chiar menţiunile din raport, referitoare la eliberarea din funcţie şi redistribuirea agenţilor de poliţie, ceea ce nu poate conduce la concluzia că, în speţă, ar fi vorba de încetarea raporturilor de serviciu.
În privinţa celui de-al treilea aspect analizat, se constată că evaluările la care face trimitere art. 45 din ordin, nu sunt cele prevăzute de art. 69 alin. (1) lit. h) din lege. Art. 45 din ordin se referă la ipoteza verificărilor şi evaluărilor realizate de Corpul de control al ministrului, în realizarea atribuţiilor ce revin unei astfel de structuri, iar evaluarea avută în vedere de art. 69 alin. (1) lit. h) din lege, se referă la evaluările anuale ale poliţiştilor prevăzute de art. 26 din lege. Se reţine că nu se poate face confuzie între verificările şi evaluările realizate de Corpul de control al ministrului, ca acţiuni inopinate şi care, în mod evident, nu cuprind întregul efectiv de poliţişti din structura ministerului, şi evaluările realizate în baza art. 26 din lege, care au o cadenţă anuală şi se realizează în privinţa tuturor poliţiştilor.
În concluzie, se reţine că dispoziţiile art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004, privind activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, nu contravin şi nu adaugă la prevederile Legii nr. 360/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva încheierii din data de 25 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 1995/2005.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004 al ministrului administraţiei şi internelor, invocată de A.C.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5710/2005. Contencios. Pensii Ministerul... | ICCJ. Decizia nr. 5731/2005. Contencios. Excepţie de... → |
|---|
