ICCJ. Decizia nr. 5733/2005. Contencios. Excepţie de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5733/2005
Dosar nr. 3742/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 septembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 6442/2003, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 13, nr. 0521, excepţie invocată de apelanţii F.J. şi F.O., în contradictoriu cu intimaţii SC S. SA, C.A. şi C.D.T.
Excepţia de nelegalitate priveşte certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 13, nr. 0521 din 13 mai 2004, emis de Ministerul Sănătăţii, prin care se atestă dreptul de proprietate al SC S. SA - Farmacia nr. 41, pentru o suprafaţă de 288 mp, identificată în Anexa nr. 2 şi planurile topografice cuprinse în Anexele nr. 4 şi nr. 5 din documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor.
Excepţia de nelegalitate s-a motivat prin faptul că dreptul de proprietate al SC S. SA a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. 210/1998, a Judecătoriei Oradea, iar un minister nu mai putea da o nouă hotărâre în cauză, pentru care actul administrativ este nul.
SC S. SA a depus întâmpinare, invocând lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, aceştia fiind terţi faţă de actul atacat, iar un terţ nu poate să atace în nume propriu decât actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor, precum şi lipsa de interes a reclamanţilor, întrucât în cazul anulării acestui certificat, SC S. SA ar rămâne în continuare proprietarul terenului în suprafaţă de 292 mp.
În cauză a fost citat şi Ministerul Sănătăţii, organul emitent al actului a cărei ilegalitate s-a invocat.
Prin sentinţa nr. 265/CA/2005 - P.I. din 24 octombrie 2005, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 13 nr. 0521, emis de Ministerul Sănătăţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că SC S. SA a fost supusă reorganizării, potrivit reglementării din Legea nr. 15/1990, devenind proprietatea construcţiei ce o deţinea, pentru care s-a făcut intabulare la C.F., iar pentru terenul aferent care, în condiţiile aceleiaşi legi, devenea proprietară, nu s-a putut face intabularea decât după întocmirea documentaţiei necesare şi eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Delimitarea terenului aferent construcţiei s-a făcut prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărei ilegalitate se invocă de către ministerul de resort, în baza HG nr. 834/1991, astfel că ministerul nu a emis o nouă hotărâre, ulterioară sentinţei civile nr. 210/1998, a Judecătoriei Oradea, ci a delimitat doar suprafaţa proprietăţii, în baza competenţei prevăzute de hotărârea de guvern.
Prin eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate se face dovada certă că din 1990, SC S. SA a dobândit dreptul de proprietate pe o suprafaţă de 288 mp, teren aferent construcţiilor, prin Legea nr. 15/1990, dreptul de folosinţă şi de administrare directă a unităţilor socialiste fiind transformat în drept de proprietate.
Excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului şi lipsa de interes a acestuia, nu au fost analizate de instanţă, analiza acestora revenind instanţei care a înaintat, spre soluţionare, excepţia de nelegalitate, pentru că sesizarea curţii de apel a fost făcută de instanţă, şi nu de către apelanţi.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, F.J. şi F.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că în condiţiile în care o hotărâre judecătorească a stabilit dreptul de proprietate a SC S. SA, existând autoritate de lucru judecat, această unitate nu mai putea cere şi obţine un certificat de atestare a dreptului de proprietate, instanţa de fond interpretând şi aplicând greşit legea.
Mai mult decât atât, certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost eliberat la circa 6 ani după ce imobilul fusese vândut, SC S. SA considerând, astfel, că a redevenit proprietar de plin drept al terenului.
SC S. SA a formulat întâmpinare la motivele de recurs formulate, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei instanţei de fond.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin sentinţa civilă nr. 210/1998, a Judecătoriei Oradea, judeţul Bihor, s-a constatat că reclamantei SC S. SA Sânmartin i-a fost atribuit în administrare operativă, imobilul situat în Oradea, în natură, compus din casă şi 292 mp teren, hotărârea ţinând loc de titlu de proprietate şi dispunându-se înscrierea dreptului în C.F.
Instanţa a constatat, de fapt, existenţa unui drept dobândit de SC S. SA, în virtutea prevederilor Legii nr. 15/1990, conform cărora bunurile din patrimoniul societăţii sunt proprietatea acesteia.
Aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 288 mp pentru SC S. SA Sânmartin, a fost emis de Ministerul Sănătăţii în urma delimitării suprafeţei de teren în baza competenţei expres prevăzute de HG nr. 834/1991, dispunându-se şi intabularea în C.F.
Prin acest certificat de atestare a dreptului de proprietate nu se dobândeşte un nou drept de proprietate, ci se constată doar că societatea a devenit proprietar în baza Legii nr. 15/1990, pe un teren pe care l-a avut în administrare.
Nu se poate susţine, astfel, că Ministerul Sănătăţii a dat o nouă hotărâre, ulterioară sentinţei pronunţată de Judecătoria Oradea.
Celelalte aspecte privind vânzarea succesivă a imobilului, urmează a fi analizate în cadrul acţiunii civile privind valorificarea drepturilor rezultate din contract, ele nefiind legate de nelegalitatea certificatului de atestare.
Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că nu există motive de casare sau modificare a sentinţei instanţei de fond, sentinţă legală şi temeinică şi drept urmare, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.J. şi F.O. împotriva sentinţei civile nr. 265/CA/2005 - P.I. din 24 octombrie 2005, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5731/2005. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 5734/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
