ICCJ. Decizia nr. 5734/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5734/2005
Dosar nr. 2104/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 martie 2002, B.Z., în calitate de moştenitoare a defunctului său tată, N.M. a chemat în judecată R.A. A.P.P.S., pentru a fi obligată să-i restituie în natură imobilul - teren, în suprafaţă de 10.180 mp, situat la sud de linia de centură a municipiului Bucureşti, pe raza comunei Tunari, care a aparţinut autorului său şi care, după anul 1944, a fost preluat în mod abuziv de către stat.
Ca urmare a exercitării căilor legale de atac şi a casării cu trimitere a unor hotărâri judecătoreşti anterioare, dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 1516 din 25 februarie 2004, cauza civilă formează în prezent obiectul dosarului nr. 854/2004, al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
La termenul din 4 martie 2005, reprezentanta pârâtei a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive faţă de dispoziţia luată prin HG nr. 631/2002, de aprobare a transmiterii fără plată a fermei Tunari, identificată conform anexei, din proprietatea privată a Statului şi administrarea R.A. A.P.P.S., în proprietatea privată a comunei Voluntari, judeţul Ilfov.
Ulterior, B.Z. a ridicat excepţia de nelegalitate a acelei hotărâri guvernamentale, în baza dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Reclamanta a susţinut că actul administrativ a fost emis cu încălcarea vădită a legii, deoarece o parte din suprafaţa de teren ce a format obiectul transmisiunii cu titlu gratuit către comuna Voluntari, se afla în litigiu şi exista o notificare din partea sa pentru restituirea în natură a bunului imobil, încă din data de 21 iunie 2001.
În opinia ei, cât timp situaţia juridică a terenului nu era pe deplin clarificată, nu se putea dispune, în mod valabil, cu privire la dreptul de proprietate asupra acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 1060 din 1 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă în procesul civil, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că la data adoptării HG nr. 631/2002, fusese emisă Decizia nr. 124 din 8 martie 2002, de respingere de către pârâtă, a cererii pentru restituirea în natură a terenului. Că, acest act administrativ nu a fost contestat de reclamantă, în temeiul dispoziţiilor din Legea nr. 10/2001 şi oricum, nu există nici alte motive care să justifice înlăturarea lui din soluţia ce urmează a fi dată în litigiul civil.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta B.Z.
Recurenta a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data adoptării actului administrativ de autoritate.
În condiţiile în care ea formulase cererea pentru restituirea în natură a imobilului şi s-a emis notificarea înregistrată sub nr. 826 din 21 iunie 2001, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2002, astfel cum au fost ele interpretate prin art. 20.1 din Normele metodologice de aplicare ale acesteia, imobilul era indisponibilizat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a procedurii administrative.
Indisponibilizarea a operat cu începere din 14 februarie 2001 şi se referă la orice procedură legală care tinde să înstrăineze imobilul respectiv către terţe persoane, altele decât cele îndreptăţite prin lege.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma publicată la 14 februarie 2001, imobilele - terenuri şi construcţii, preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi, de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
Prin Normele metodologice de aplicare unitară a legii, aprobate prin HG nr. 498/2003, textul legal mai sus enunţat a fost interpretat în sensul că el statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege, cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane, altele decât cele îndreptăţite potrivit legii; ca atare, sunt înlăturate de la aplicare cu privire la aceste bunuri, prevederile Legii nr. 64/1995 sau ale Legii nr. 213/1998, cu completările ulterioare (art. 20 pct. 1).
Instituirea unei asemenea dispoziţii este firească şi corespunzătoare finalităţii urmărite de legiuitor, anume, aceea de restituire în natură a imobilelor - terenuri şi construcţii, preluate în mod abuziv de stat, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Cum deja s-a arătat, reclamanta B.Z. a solicitat, prin notificarea înregistrată sub nr. 826 din 21 iunie 2001, adresată pârâtei R.A. A.P.P.S., restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1,18 ha, situat în tarlaua nr. 2, parcela 7 din cadrul Fermei Tunari, care anterior a aparţinut tatălui său.
Rezultă, prin urmare, că în temeiul normelor juridice precitate, cu începere din 14 februarie 2001 a operat indisponibilizarea imobilului, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a procedurii administrative.
Pe cale de consecinţă, HG nr. 631/2002, de transmitere fără plată a Fermei Tunari, din proprietatea privată a Statului şi administrarea R.A. A.P.P.S., în proprietatea privată a comunei Voluntari, judeţul Ilfov, nesocoteşte în mod flagrant reglementarea legală în vigoare la data adoptării ei.
Nelegalitatea actului administrativ este, însă, şi mai evidentă, în raport cu menţiunea făcută în nota de fundamentare, conform căreia, pentru terenul deţinut în administrare de către regia autonomă, foştii proprietari au solicitat retrocedarea pe cale administrativă, în baza Legii nr. 10/2001, sau pe cale judecătorească, pentru o suprafaţă totală de 1.104.605 mp.
Se apreciază, aşadar, că scopul real al adoptării hotărârii a fost acela de a se sustrage imobilele în discuţie, de la restituirea lor legitimă către foştii proprietari sau moştenitorii acestora.
Ignorând toate aceste aspecte, invocate de reclamantă şi respingând excepţia de nelegalitate a actului administrativ individual, cu referire exclusivă la Decizia nr. 124 din 8 martie 2002, a pârâtei, curtea de apel a pronunţat o hotărâre vădit nelegală şi netemeinică.
Faţă de considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se admite recursul şi a fi modificată sentinţa, în sensul admiterii excepţiei invocată de reclamantă şi constatării nelegalităţii HG nr. 631/2002, în privinţa terenului de 10.180 mp, situat în comuna Voluntari, tarlaua 2, parcela 7, judeţul Ilfov.
Văzând şi dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.Z. împotriva sentinţei civile nr. 1060 din 1 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite excepţia de nelegalitate a HG nr. 631/2002, formulată de reclamanta B.Z.
Constată nelegalitatea HG nr. 631/2002, în ce priveşte terenul de 10.180 mp, situat în Voluntari, tarlaua 2, parcela 7, judeţul Ilfov.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5733/2005. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 5735/2005. Contencios. Anulare decizie a... → |
|---|
