ICCJ. Decizia nr. 5735/2005. Contencios. Anulare decizie a C.N.A. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5735/2005
Dosar nr. 2626/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC O.T. SRL Bucureşti a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 489 din 21 decembrie 2004, emisă de C.N.A., contestaţie ce a fost înregistrată sub nr. 130/2005, la Curtea de Apel Bucureşti, solicitând anularea deciziei, ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia sus menţionată i-a fost aplicată o amendă contravenţională în cuantum de 250.000.000 lei, considerându-se că a încălcat prevederile art. 3 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 40 din Legea nr. 67/2004, prin prezentarea filmului documentar „Destinul mareşalului" - o producţie a Studioului nr. 4 P.
Reclamanta susţine că din moment ce persoanele din cadrul postului nu au făcut comentarii de nici o natură, simpla prezentare pe post a unui film documentar nu poate fi considerată drept o atitudine partizană în favoarea mareşalului Antonescu şi posibile incitări la antisemitism.
Pârâtul C.N.A. a formulat întâmpinare, susţinând că sancţiunea este întemeiată, postul de televiziune sancţionat prezentând pe post o producţie titrată suplimentar „Film interzis: Destinul Mareşalului Antonescu", fără a face comentarii la film sau precizări cu privire la motivul difuzării filmului sau cu privire la motivul interzicerii lui, în felul acesta manipulând publicul prin omisiune.
S-au administrat probatorii cu acte şi în urma analizării acestora a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 723 din 18 aprilie 2005, prin care s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin difuzarea filmului intitulat „Destinul mareşalului", titrat suplimentar de către post „Film interzis: Destinul mareşalului Antonescu", reclamanta a încălcat prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora radiodifuzorii „au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor", precum şi cele ale art. 40 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, conform cărora este interzisă difuzarea de programe care conţin orice formă de incitare la ură pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex sau orientare sexuală.
În cadrul acestui film, mareşalul Antonescu a fost prezentat exclusiv ca victimă a sovieticilor şi a regimului comunist, iar evenimentele de la Iaşi, din iunie 1941, soldate cu moartea a numeroşi evrei, au fost prezentate într-o lumină favorabilă lui Ion Antonescu. Neoferind comentarii sau documente istorice care să conţină alte informaţii sau puncte de vedere privind problema holocaustului ori personalitatea mareşalului Antonescu, postul de televiziune s-a situat pe o poziţie partizană şi de dezinformare a publicului, susceptibilă a genera antisemitism.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că a fost dată cu interpretarea greşită a prevederilor legale, reţinând săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, în condiţiile în care chiar intimatul C.N.A. arată că „problema mareşalului Antonescu rămâne una controversată în România", materialul prezentat oferind puncte de vedere pro şi contra, cel care urmează a decide în favoarea propriei convingeri, fiind în cele din urmă, publicul.
Pe de altă parte, prin nici o decizie normativă a C.N.A. - ului nu se defineşte noţiunea de informare obiectivă şi limitele acesteia, nici modalitatea concretă de realizare a acesteia şi aceasta în condiţiile în care radiodifuzorul nu are atribuţii de cenzurare a materialelor prezentate, cenzura de orice fel asupra comunicării audiovizuale fiind interzisă.
Intimatul a depus întâmpinare la motivele de recurs formulate, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Curtea îl va admite, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
C.N.A., sesizat fiind de Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului în România, în urma vizionării înregistrării cu documentarul „Destinul mareşalului" şi a analizării Raportului de monitorizare întocmit de direcţia de specialitate, a constatat că postul de televiziune O.T.V. a difuzat o producţie a Studioului nr. 4 P., titrat suplimentar pe post: „Film interzis: Destinul Mareşalului Antonescu", fără să fie făcute comentarii referitoare la film şi nici precizări cu privire la motivul difuzării filmului sau cu privire la motivul interzicerii lui.
Membrii Consiliului au concluzionat că postul de televiziune respectiv a încălcat grav dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi (3), precum şi cele ale art. 40 din Legea Audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi a aplicat sancţiunea de 250 milioane lei.
Sancţiunea aplicată a fost menţinută de instanţa de judecată, Curtea de Apel Bucureşti, care a respins prin sentinţa recurată, contestaţia formulată, instanţa reţinând că prin difuzarea acestui documentar, în lipsa unor comentarii sau precizări, publicul nu a fost informat în mod corect, în condiţiile în care problema mareşalului Antonescu rămâne încă una controversată în România, ba, mai mult, documentarul este susceptibil de a incita la antisemitism.
Instanţa şi-a motivat soluţia pe baza sesizării Centrului de Monitorizare şi Combatere a Antisemitismului în România şi a Raportului de monitorizare întocmit de Direcţia de Monitorizare a C.N.A., cu privire la emisiunea în cadrul căreia a fost difuzat filmul.
Probatoriul administrat este insuficient pentru pronunţarea unei soluţii juste, în raport cu subiectul pe care-l abordează documentarul respectiv, mai ales că acesta nu a fost însoţit de comentarii şi precizări, pentru o informare corectă a publicului.
Având în vedere şi faptul că C.N.A. critică documentarul pentru prezentarea falsă a evenimentelor tragice de la Iaşi din iunie 1941 şi atitudinea partizană în favoarea mareşalului Antonescu, susţinând că toate acestea constituie acte de dezinformare a publicului şi incitare la antisemitism, Curtea apreciază că este absolut necesar ca instanţa să vizioneze în mod direct caseta cu acest documentar, pentru a-şi forma propriile convingeri referitoare la conţinutul şi consecinţele prezentării acestui documentar şi dacă prin modul de abordare a problemelor încalcă sau nu prevederile Legii Audiovizualului nr. 504/2002.
De aceea, pentru evitarea oricăror erori în stabilirea adevărului şi pentru justa soluţionare a procesului, se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Cu ocazia rejudecării, Curtea va putea administra orice probatorii pe care le consideră necesare şi concludente, în măsura în care servesc la pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC O.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 723 din 18 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5734/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5736/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de... → |
|---|
