ICCJ. Decizia nr. 5738/2005. Contencios. Anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5738/2005
Dosar nr. 3172/2003
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1095 din 2 iulie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea formulată de un grup de 52 de persoane locatare ale unui imobil din Bucureşti, în contradictoriu cu Ministerul Industriilor şi Resurselor şi SC U.M.U. SA Bucureşti, constatându-se lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. M.03/8083 din 27 noiembrie 2002, emis de ministerul menţionat, pentru beneficiara pârâta SC U.M.U. SA, dar calitatea lor de chiriaşi ai acestei pârâte nu le conferă calitatea de a solicita desfiinţarea titlului de proprietate, întrucât contractul de închiriere nu este translativ de proprietate.
A constatat instanţa că reclamanţii nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, ei fiind terţi faţă de actul de proprietate dedus judecăţii, neexistând identitate între persoana reclamantă şi cea care e titular de drepturi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat în termen recursul de faţă, reclamanţii, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, recurenţii critică soluţia, ca nelegală şi netemeinică, arătând:
- că au interes legitim pentru promovarea acţiunii, întrucât sunt chiriaşi ai imobilului din Şoseaua V. şi îndeplinesc condiţiile speciale prevăzute de Legea nr. 85/1992, pentru a cumpăra apartamentele în care sunt locatari, precum şi terenul aferent construcţiei;
- că pârâta SC U.M.U. SA a emis somaţii pentru evacuarea reclamanţilor din imobil, astfel încât acesta este un alt argument pentru interesul lor legitim;
- că SC U.M.U. SA nu a fost niciodată şi nu este proprietara imobilului în discuţie, întrucât în temeiul Decretului nr. 92/1950, imobilul, care a aparţinut numitului B.D., a intrat în proprietatea Statului, fiind administrat de I.A.L. N.B., iar apoi de I.C.R.A.L. Berceni şi în prezent în administrarea pârâtei SC U.M.U. SA;
- că nu este legală atestarea dreptului de proprietate pentru teren în favoarea SC U.M.U. SA, de vreme ce aceasta nu este proprietara construcţiei şi nu a interesat-o niciodată starea şi întreţinerea ei, reclamanţii fiind cei care i-au adus îmbunătăţiri (racord la gaze, apă, alte utilităţi).
Recursul se fondează, pentru considerentele ce se vor arăta, sentinţa urmând a fi casată în temeiul art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., cu trimitere, pentru rejudecare în fond, la aceeaşi instanţă.
Acţiunea a fost introdusă sub imperiul Legii nr. 29/1990 care, în art. 1, nu distinge cu privire la sfera de adresabilitate a actului atacat (normativ ori individual) şi nici cu privire la calitatea persoanei care reclamă în raport cu actul atacat.
Singura condiţie cu privire la reclamant este de a avea drepturi recunoscute de lege în care să se considere vătămat prin actul administrativ atacat.
Aşadar, calitatea de terţi a reclamanţilor, în raport cu certificatul de atestare atacat, nu-i lipseşte pe aceştia de calitatea procesuală activă, câtă vreme ei se consideră vătămaţi în drepturile de chiriaşi (prin somaţia de evacuare emisă de titulara certificatului), dar şi în vocaţia lor de a cumpăra apartamentele din imobilul aflat pe terenul care face obiectul certificatului.
În rejudecare, instanţa este datoare a analiza existenţa drepturilor invocate de chiriaşii reclamanţi, precum şi pe cea a vătămării acestora prin actul atacat, pe lângă condiţiile de legalitate şi temeinicie a emiterii actului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.I., A.R., A.S., B.I., B.M., B.E., B.M.I., C.A., C.I., C.M., C.P., C.I.O., C.G., C.T., C.D., C.L., D.A., D.M., D.M.I., M.A., M.Ş., M.V., N.C., N.E., N.V., N.A., N.I., N.I.O., N.C., N.M., P.G., P.V., P.D., P.E., P.I., R.I., R.P., S.C., S.I., T.F., T.M., T.P., T.C., F.T., V.C., V.D., V.P., V.A., D.V., V.F., V.G., G.V., V.R. împotriva sentinţei civile nr. 1095 din 20 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5736/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de... | ICCJ. Decizia nr. 5739/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
