ICCJ. Decizia nr. 5746/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5746/2005
Dosar nr. 2053/2005
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 23 martie 2005, reclamanta I.D. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Timişoara, anularea Ordinului nr. 70 din 26 ianuarie 2005 şi a adresei nr. 7114 din 15 februarie 2005, emise de prima pârâtă, şi a adresei nr. 3110 din 3 februarie 2005, emisă de a doua pârâtă, precum şi obligarea acestora la emiterea unei dispoziţii prin care să i se acorde reclamantei, creşterile salariale solicitate în baza OUG nr. 92/2004, începând cu 1 ianuarie 2005 şi 1 octombrie 2005.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 173 din 23 mai 2005, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantei, încadrată în funcţia publică de auditor, clasa I, la Direcţia Regională Vamală Timişoara, îi sunt aplicabile dispoziţiile pct. 2 din Cap. B al Anexei nr. III din OUG nr. 92/2004 şi pe cale de consecinţă, nu poate beneficia de majorarea salarială de 20% pretinsă, beneficiul acestei majorări acordându-se numai categoriilor de funcţionari expres şi limitativ prevăzuţi la pct. 1, 3 şi 4 al Cap. B din Anexa nr. III ale ordonanţei menţionate.
În concluzie, instanţa de fond a conchis că reclamanta nu poate invoca vătămarea unui drept recunoscut de lege, iar pentru situaţia în care era nemulţumită de însăşi dispoziţia legii, avea posibilitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate şi a introducerii unei acţiuni în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, solicitând, în principal, casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru lipsa de rol activ a instanţei care nu i-a pus în vedere posibilitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate, iar în subsidiar, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii.
În sprijinul cererilor formulate, recurenta-reclamantă a susţinut că toate funcţiile publice din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor ar trebui să beneficieze de calitatea de personal vamal şi, pe cale de consecinţă, de aceeaşi salarizare, inclusiv funcţia de auditor, atâta vreme, cât aceştia, în baza Legii nr. 672/2002, sunt numiţi de conducătorul Autorităţii Naţionale a Vămilor şi sunt direct subordonaţi acestuia şi în condiţiile în care, pretinde recurenta, nu există dispoziţii legale imperative care exclud categoria auditorilor de la plata acestui spor salarial.
Recursul este nefondat.
Aşa cum a rezultat din probele administrate la fond, recurenta a fost reîncadrată în funcţia publică de auditor în cadrul Direcţiei Regionale Vamale Timişoara, prin Ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 79 din 26 ianuarie 2001, cu un salariu de bază de 7.221.600 lei, conform dispoziţiilor art. 30 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005.
Este adevărat că în nota din subsolul Anexei nr. III a ordonanţei mai sus menţionate se prevede o creştere salarială de 20%, dar cu menţiunea expresă că aceasta se referă la funcţionarii vamali prevăzuţi la pct. 1, 3 şi 4 al Cap. B din anexa menţionată mai sus.
Cum funcţionarii vamali încadraţi în funcţia de auditor - cazul recurentei, sunt salariaţi conform pct. 2 din anexă, este evident că mărirea salarială nu se referă şi la aceştia, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.
Pentru aceste considerente şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041, nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.D. împotriva sentinţei civile nr. 173 din 23 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5745/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5747/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
