ICCJ. Decizia nr. 5745/2005. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5745/2005
Dosar nr. 1988/2005
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 138 din 14 aprilie 2005, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. 3767/2004, a fost admisă în parte acţiunea numitului I.S., formulată în numele SC E. SRL Arad, în contradictoriu cu pârâtele Garda Financiară Arad şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti.
Au fost anulate parţial Decizia nr. 128 din 3 mai 2004, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi procesul-verbal de control nr. 6130 din 17 decembrie 2002, încheiat de Garda Financiară, în sensul că s-au reţinut pentru perioada 1 ianuarie 1998 - 17 decembrie 2002, doar obligaţiile fiscale: 448.862 lei majorări la impozitul pe profit; 24.151.101 lei impozit pe venit, 2.358.605 lei majorări şi 571.988 lei penalităţi; 10.271.466 lei majorări şi penalităţi la plata cu întârziere a T.V.A.
S-a constatat că reclamanta nu datorează restul obligaţiilor fiscale stabilite prin actul de control.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut:
- că prin rechizitoriul nr. 50/P din 6 iunie 2003, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus trimiterea în judecată a numitei N.P. (fostă angajată vânzătoare la societatea reclamantă) pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C. pen.), constând în falsificarea a 51 de facturi fiscale, cu scopul de a diminua (scriptic) veniturile societăţii şi a reduce valoarea obligaţiilor fiscale ale firmei;
- că urmărirea penală a început ca urmare a sesizării Gărzii Financiare, după controlul efectuat de aceasta la societate, când s-a încheiat procesul-verbal de control nr. 6130 din 17 decembrie 2002;
- că prin procesul-verbal de control s-au verificat prin sondaj documentele de vânzare evidenţiate în contabilitatea firmei, identificându-se 67 de facturi emise în anii 2001 - 2002, dintre care 51 fuseseră falsificate, ceea ce a determinat organele de control să extindă verificarea şi la anii anteriori, 1998 - 2000, stabilindu-se obligaţiile fiscale totale ale societăţii 17.801.819.793 lei T.V.A. şi impozit pe profit şi majorările de întârziere şi penalităţile aferente pentru perioada 1 ianuarie 1998 - 17 decembrie 2002;
- că în procesul penal nu a fost încă soluţionată latura civilă pentru stabilirea pagubei aduse bugetului de stat;
- că raportul de expertiză întocmit în cauză, în contenciosul administrativ fiscal, conţine concluzii pe care instanţa şi le însuşeşte şi care dovedesc că: în perioada septembrie 2001 - septembrie 2002, societatea nu era plătitoare de impozit pe profit, astfel încât impozitul suplimentar, în sumă de 2.805.144.888 lei şi majorările de 546.883.521 lei, nu erau datorate; societatea nu datorează impozit pe venit suplimentar de 57.430.914 lei, ci doar 27.081.694 lei, sumă care include şi majorările şi penalităţile aferente; societatea are dreptul la rambursare de T.V.A., în sumă de 130.041.181 lei şi datorează doar 9.619.378 lei majorări de întârziere şi 652.088 lei penalităţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen recursul de faţă, Direcţia Generală a Finanţelor Publice, în numele pârâtei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat în termen, recurs, şi Garda Financiară Arad, cererea fiind, de asemenea, scutită legal de plata taxei de timbru.
Recurentele critică sentinţa, arătând, în esenţă:
- că instanţa a ignorat situaţia de fapt reală şi mai ales existenţa unei hotărâri penale (sentinţa penală nr. 1604 din 8 septembrie 2003, a Judecătoriei Arad), definitivă, prin care au fost anulate, ca false, cele 51 de facturi, astfel încât în mod greşit a considerat că nu se poate pronunţa asupra lor;
- că hotărârea nu este motivată în fapt şi în drept, nu conţine temeiul pe care s-a format convingerea instanţei, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., ceea ce justifică o casare cu trimitere spre rejudecare;
- că hotărârea se sprijină pe concluziile expertizei contabile care a înlăturat de la verificare, facturile anulate de instanţa penală, deşi Legea nr. 87/1994 prevede la art. 19 că, în cazul în care, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, nu se pot stabili, pe baza evidenţelor contribuabililor, impozitele, taxele şi contribuţiile datorate, acestea vor fi determinate de organul de control, prin estimare.
Recursurile se fondează, sentinţa urmând a fi casată pe temeiul art. 304 pct. 7 teza I şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Considerentele sentinţei atacate conţin doar o redare a situaţiei de fapt generale, nu şi motivarea în fapt şi în drept a soluţiei, ceea ce echivalează cu o nemotivare.
Expertiza contabilă este redată în concluziile sale, fără ca acest mijloc de probă să fie analizat sub incidenţa dispoziţiilor legale din materie fiscală aplicabile în speţă: OG nr. 70/1994, Legea nr. 414/2002, OUG nr. 17/2000 şi Legea nr. 345/2002 şi raportat la actele fiscale care erau supuse controlului instanţei: Decizia şi procesul-verbal de control.
Această modalitate de copiere a concluziilor unui raport de expertiză echivalează, de asemenea, cu o nemotivare atât în drept, cât şi în fapt, expertul substituindu-se instanţei.
Trimiţând cauza, spre rejudecare, Curtea stabileşte, sub incidenţa art. 315 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., necesitatea efectuării unei noi expertize contabile care să procedeze la calcularea obligaţiilor fiscale rezultând din cele 51 de facturi anulate prin estimare, potrivit art. 19 din Legea nr. 87/1994 (în vigoare la data efectuării controlului, precum şi la cea a introducerii contestaţiei la instanţă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Comisariatul Regional al Gărzii Financiare Arad şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5743/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5746/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
