ICCJ. Decizia nr. 5747/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5747/2005
Dosar nr. 2673/2005
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 5 mai 2005, reclamanta L.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea hotărârii nr. 26229 din 1 aprilie 2005 şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 236/CA din 16 iunie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că este neîntemeiată excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtă, iar pe fondul cauzei, că reclamanta a făcut dovada cu înscrisurile depuse şi declaraţia martorului audiat în cauză, a strămutării, împreună cu familia, din comuna Ezibei, judeţul Caliacra, în comuna Mihai Viteazul, judeţul Constanţa, în septembrie 1940.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
În motivele de recurs s-a susţinut că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că, din probele administrate, respectiv declaraţia martorului B.J., nu rezultă „temeinicia susţinerilor petentei".
Recursul urmează a fi admis, în sensul şi în considerarea celor ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".
În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuţia părţilor, orice împrejurare care poate duce la lămurirea pricinii şi să ordone toate dovezile pe care le consideră utile şi pertinente.
În ceea ce priveşte cauza dedusă judecăţii, într-adevăr împrejurările de fapt invocate de către intimata-reclamantă nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, acestea nefiind pe deplin convingătoare, privind faptul generator de drepturi în litigiu.
Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor Legii nr. 189/2000 şi pentru a vedea dacă intimata-reclamantă este îndreptăţită la acordarea drepturilor compensatorii solicitate, trebuiau determinate fără echivoc perioada, cauza şi împrejurările reclamantei, întrucât probele administrate sunt insuficiente pentru a dovedi susţinerile intimatei.
Având în vedere aceste motive, în considerarea dispoziţiilor art. 313 teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru suplimentarea probatoriilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 236/CA din 16 iunie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5746/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5748/2005. Contencios → |
|---|
