ICCJ. Decizia nr. 5801/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5801/2005
Dosar nr. 7236/2004
Şedinţa publică din 6 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 aprilie 2004, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 10763/8676 din 13 decembrie 2003 şi emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, modificată şi completată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta i-a respins cererea, prin care a solicitat să i se recunoască perioada de refugiu, începând cu anul 1940, motivând că sunt inexactităţi cu privire la datele de stare civilă ale sale şi ale soţului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1285 din 18 mai 2004, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta nu a probat cu acte că este persoană persecutată politic, iar din actele de stare civilă depuse la dosar, respectiv din certificatul său de naştere şi cel de căsătorie, rezultă date contradictorii cu privire la data şi locul naşterii sale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta, arătând că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că nu a făcut dovada persecuţiei, fără a se pronunţa asupra actului emis de Arhiva Naţională, a certificatului de naştere şi declaraţiilor martorilor. Cu privire la faptul că numele soţului a fost înscris greşit în certificatul de căsătorie, s-a obligat să depună hotărâre cu îndreptarea acestei erori materiale.
Recursul este întemeiat.
De prevederile art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, încadrându-se în una din situaţiile prevăzute de lege.
Prin Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Conform art. 61 din Legea nr. 319/2002, pentru modificarea OG nr. 105/1999 şi art. 4 din HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În speţă, reclamanta a făcut dovada persecuţiei etnice cu declaraţiile martorilor B.M. şi B.S., declaraţia de avere dată la 9 septembrie 1940, de D.S., tatăl reclamantei, adeverinţa nr. 1949 din 11 aprilie 2003, a Asociaţiei victimelor represiunilor staliniste - Secţia Cadrilater şi acte de stare civilă.
Cu privire la erorile materiale strecurate în actele de stare civilă, s-a depus sentinţa civilă nr. 7365 din 29 septembrie 2005, a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Recurenta-reclamantă a mai depus şi declaraţiile martorilor V.T. şi I.M.
Se constată, deci, că reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000, considerente pentru care se va admite recursul, se va casa sentinţa şi, în fond, se va admite acţiunea, cu consecinţa anulării hotărârii nr. 10763/8676 din 13 decembrie 2003, emisă de pârâtă.
Având în vedere că reclamanta a depus cererea formulată în baza Legii nr. 189/2000, la 16 aprilie 2003, iar drepturile prevăzute de lege se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea, urmează a se obliga pârâta să acorde reclamantei, aceste drepturi, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 mai 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.C. împotriva sentinţei civile nr. 1285 din 18 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea formulată de reclamanta B.C.
Anulează hotărârea nr. 10763/8676 din 13 decembrie 2003, a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti.
Obligă pârâta să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 mai 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5800/2005. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 5802/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
