ICCJ. Decizia nr. 5804/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5804/2005
Dosar nr. 2970/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 aprilie 2003, reclamanta G.F. a solicitat anularea parţială a HG nr. 965/2002, pentru poziţia nr. 414 din Anexa nr. 2, pentru terenul în suprafaţă de 161 mp, situat în municipiul Craiova.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că terenul în suprafaţă de 161 mp este proprietatea sa, fiind dobândit prin moştenire, conform certificatului de moştenitor nr. 1971/1984 şi a fost nelegal atestat în domeniul public al municipiului Craiova, prin hotărârea contestată.
La data de 13 iunie 2003, I.V. şi I.L. au formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei şi au solicitat admiterea acţiunii, motivând că suprafaţa de 161 mp, situată pe strada D. din Craiova, a fost inclusă nelegal şi abuziv în domeniul public al municipiului Craiova.
În interesul pârâtului Guvernul României, la data de 17 iunie 2003 şi respectiv, 22 iulie 2003, au formulat cereri de intervenţie, Consiliul Local al municipiului Craiova şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând respingerea acţiunii, ca nefondată, cu motivarea că hotărârea contestată a fost legal întocmită, pentru terenul care face parte din domeniul public al municipiului Craiova.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 224 din 23 mai 2005, prin care a respins acţiunea formulată de reclamanta G.F. şi continuată de moştenitorii acesteia, G.A.B. şi G.I. şi a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de I.V. şi I.L.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea este inadmisibilă, pentru că nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, nefiind dovedită vătămarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 161 mp, situat în Craiova, str. V. Instanţa de fond a avut în vedere că acţiunea pentru revendicarea acestui teren a fost soluţionată de instanţa de drept comun, precum şi faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost respinsă cererea reclamantei de anulare a hotărârii nr. 173/2001, adoptată de Consiliul Local al municipiului Craiova, cu privire la inventarul bunurilor din domeniul public al municipiului Craiova.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, reclamantul G.A.B., solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a analizat probele administrate în cauză, din care rezultă vătămarea dreptului său de proprietate, prin actul contestat şi includerea nelegală a terenului de 161 mp, în domeniul public, deşi nu a avut destinaţia de stradă şi nu este afectat de investiţii de interes public.
De asemenea, recurentul a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra apărării sale privind încălcarea prevederilor art. 30 din HG nr. 555/2002, dat fiind că atestarea terenului în domeniul public al municipiului Craiova, a fost aprobată anterior clarificării situaţiei juridice a bunului, pentru care erau pe rol acţiuni în justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi. 3041, Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea pronunţată în cauză, instanţa de fond a respins acţiunea, ca inadmisibilă, constatând, însă, că nu a fost îndeplinită o condiţie de fond prevăzută de art. 1 din Legea nr. 29/1990, pentru acţiunea în contencios administrativ, şi anume, dovada dreptului recunoscut de lege şi a vătămării adusă acestuia prin actul administrativ contestat.
La termenul din 23 mai 2005, când a fost judecată pricina, excepţia inadmisibilităţii acţiunii nu a fost invocată în şedinţă publică, nu a fost supusă dezbaterilor, încălcându-se principiul contradictorialităţii, dreptul la apărare al părţilor, dar şi dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi celor care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Sub acest prim aspect, hotărârea instanţei de fond este nelegală, cuprinzând argumente contradictorii cu privire la motivele de drept pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii.
De asemenea, concluzia instanţei de fond privind neîndeplinirea unei condiţii prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, nu este rezultatul examinării tuturor probelor administrate în cauză, a dispoziţiilor legale incidente, în raport cu obiectul cererii şi hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse apărările formulate de reclamantă, de intervenienţii în interesul acesteia şi pentru care au fost considerate neconcludente, înscrisurile pe care le-au depus în susţinerea cererilor lor.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că terenul în suprafaţă de 161 mp are destinaţia de stradă, fiind afectat de investiţii de interes public şi figurând în nomenclatorul stradal al municipiului Craiova.
Atât din expertiza efectuată în cauză, cât şi din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 765/A/2003, al aceleiaşi instanţe, rezultă că pe terenul respectiv nu sunt amplasate decât utilităţile necesare locatarilor, fără a se constata existenţa unor trotuare, rigole sau a altor amenajări de interes ori de uz public.
Potrivit ambelor expertize, terenul respectiv figurează în registrul cadastral al municipiului Craiova, ca fiind proprietate privată, iar Consiliul Local al municipiului Craiova nu a prezentat cu privire la acest teren, documente cadastrale, documente de urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobate în condiţiile art. 38 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 215/2001 şi nici hotărârea prevăzută de art. 12 din OG nr. 43/1997, republicată, pentru încadrarea în categorii funcţionale, a drumurilor vicinale şi a străzilor.
Instanţa de fond a reţinut greşit şi existenţa unei hotărâri irevocabile pronunţată de instanţa de drept comun, în acţiunea de revendicare a terenului, deşi la dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri privind un asemenea litigiu. În schimb, instanţa de fond nu a avut în vedere sentinţa civilă nr. 12264 din 28 iunie 2000, prin care Judecătoria Craiova a constatat dreptul de proprietate al reclamantei, asupra terenului în suprafaţă de 161,44 mp, în contradictoriu cu Statul român, prin Ministerul Finanţelor şi Consiliul Local al municipiul Craiova. Această sentinţă este definitivă prin Decizia civilă nr. 923 din 9 martie 2001 a Tribunalului Dolj, dar din dosar nu rezultă dacă s-a declarat recurs şi dacă hotărârea este irevocabilă.
La pronunţarea hotărârii atacate, instanţa de fond a considerat determinantă soluţia de respingere prin hotărârea irevocabilă a acţiunii formulate de reclamantă pentru anularea poziţiei nr. 414 din Anexa nr. 4 a hotărârii nr. 173 din 13 iulie 2001, adoptată de Consiliul Local al municipiului Craiova, pentru inventarierea domeniului public de interes local. Această acţiune a fost respinsă prin Decizia nr. 1127 din 7 decembrie 2003, a Curţii de Apel Craiova, dar instanţa de fond trebuia să aibă în vedere obiectul prezentei cauze şi natura juridică a actului administrativ contestat. Din acest motiv, se constată că instanţa de fond nu a avut în vedere că hotărârea nr. 173 din 13 iulie 2001 nu produce efecte juridice proprii şi constituie, potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998, un act preparator pentru hotărârea de guvern, de atestare a domeniului public.
În atare situaţie, legalitatea HG nr. 965/2002 trebuia analizată distinct, în raport cu motivele invocate în acţiune. Astfel, instanţa de fond nu a cercetat motivele de nelegalitate prin care reclamanta a susţinut că municipiul Craiova nu are un titlu asupra terenului, că bunul a fost atestat în domeniul public al municipiului, înainte de determinarea regimului juridic, prin soluţionarea irevocabilă a litigiilor aflate pe rol şi că i-a fost încălcat dreptul de proprietate dobândit prin moştenire de la părinţii săi, conform certificatului de moştenitor nr. 1971/1984. De asemenea, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra susţinerii că terenul de 161 mp a fost inclus în domeniul public al municipiului Craiova, fără întocmirea documentaţiei prevăzută de lege şi nu examinat adresele nr. 1232/1866/2002, nr. 454/2995, emise de Prefectura judeţului Dolj şi adresa nr. 6168/2002, emisă de Ministerul Administraţiei Publice, înscrisuri depuse în dovedirea acestei susţineri.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că se impune rejudecarea cauzei, pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi a regimului juridic al terenului, după verificarea susţinerilor părţilor şi examinarea întregului material probator administrat.
În consecinţă, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.A.B. împotriva sentinţei nr. 224 din 23 mai 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5803/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 5808/2005. Contencios. Anulare ordin de... → |
|---|
