ICCJ. Decizia nr. 5849/2005. Contencios. Anulare decizie emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5849/2005
Dosar nr. 1227/2005
Şedinţa publică din 8 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamanta M.R., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Persoane cu handicap, Comisia Judeţeană Brăila pentru Expertiza Medicală a Persoanelor cu Handicap, Ministerul Sănătăţii şi Consiliul Judeţean Brăila, a solicitat anularea certificatului nr. 2196 din 18 iulie 2002, prin care s-a constatat că nu s-a încadrat în categoria persoanelor cu handicap, precum şi a deciziei nr. 2958 din 18 noiembrie 2002, prin care au fost menţinute constatările făcute prin actul menţionat.
De asemenea, a solicitat a se constata că se încadrează în categoria persoanelor cu handicap accentuat, aşa încât este îndreptăţită la protecţia socială, conferită prin OUG nr. 102/1999, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 519/2002.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în anul 1987 s-a îmbolnăvit de cancer la sânul drept, pe parcursul anilor a urmat mai multe tratamente medicale, astfel încât a fost încadrată în urmă cu 10 ani, în gradul II de invaliditate, iar prin actul medical contestat s-a constatat că nu se mai încadrează în acest grad de invaliditate.
Prin sentinţa civilă nr. 240/F din 20 decembrie 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta M.R.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin nici un mijloc de probă, reclamanta nu a contrazis constatările medicale în ceea ce o priveşte.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, M.R., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că soluţia este nelegală şi netemeinică, deoarece instanţa de fond:
- a ajuns în mod greşit la concluzia că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990;
- a aprobat efectuarea unei expertize medicale, dar a renunţat nejustificat la administrarea acestei probe;
- nu s-a pronunţat cu privire la excepţia de nelegalitate a Ordinului Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, prin cererea aflată la dosarul nr. 606/2003, recurenta-reclamantă a invocat excepţia nelegalităţii Ordinului Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002 care a constituit temeiul emiterii actelor administrative a căror anulare a cerut-o prin acţiunea introductivă, însă instanţa de fond a omis să o analizeze şi să se pronunţe asupra acesteia.
De asemenea, din încheierea de şedinţă din data de 25 octombrie 2004, rezultă că instanţa de fond, la cererea recurentei-reclamante, a admis proba cu efectuarea unei expertize medico-legale, dar, din eroare, s-a cerut efectuarea acestei expertize la Institutul Naţional de Expertize Medicale şi Recuperarea Capacităţii de Muncă, iar ulterior s-a renunţat la administrarea acestei probe.
Or, potrivit prevederilor generale ale OG nr. 1/2000, privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină-legală, republicată, activitatea de medicină-legală se realizează prin Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici", precum şi prin institutele şi serviciile de medicină legală din subordinea acestuia, în atribuţiile cărora intră şi efectuarea expertizelor medico-legale, potrivit competenţelor fiecărei structuri.
Astfel fiind, instanţa de fond, admiţând administrarea unei probe cu expertiza medico-legală, a dispus ca efectuarea acesteia să fie făcută de o instituţie necompetentă legal, după care a renunţat nemotivat la administrarea acesteia, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
În concluzie, cele două motive analizate mai sus impun casarea cu trimitere pentru rejudecarea cauzei, potrivit dezlegărilor date, urmând ca celelalte critici formulate în recurs să fie cercetate ca apărări de către instanţa de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.R. împotriva sentinţei civile nr. 240/F din 20 decembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5843/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5852/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
