ICCJ. Decizia nr. 5842/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5842/2005
Dosar nr. 3274/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 13 iulie 2005, reclamantul G.P. a chemat în judecată Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, solicitând reducerea măsurii restrictive de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului, comunicată cu adresa nr. 212/3129 din 5 aprilie 2005.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a trecut din Italia, în Elveţia, fără a deţine viză legală pentru această din urmă ţară, în condiţiile în care avea credinţa că intrase în vigoare acordul încheiat de România, cu statul elveţian, pentru eliminarea vizelor.
Prin sentinţa nr. 132 din 16 septembrie 2005, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a dispus reducerea la un an a măsurii dispuse de pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că apărarea reclamantului este întemeiată şi, faţă de faptul că acesta nu a comis nici o faptă culpabilă pe teritoriul Elveţiei, se justifică reducerea perioadei de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a arătat că stabilirea unei durate de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului la 3 ani, este justificată prin faptul că reclamantul a fost returnat în mod repetat din străinătate, în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu Elveţia, Austria şi Italia. Cât priveşte susţinerea reclamantului, că a aflat despre eliminarea vizei cu Elveţia, această împrejurare a fost avută în vedere, însăşi pârâta reducând măsura suspendării, stabilită iniţial la 5 ani.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi respingerea acţiunii.
Astfel, Curtea reţine că măsura dispusă de pârât, prin actul administrativ contestat, a fost luată în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, întrucât reclamantul a fost returnat în baza acordului de readmisie încheiat de România, cu Elveţia.
Cât priveşte durata suspendării dreptului de folosire a paşaportului, aceasta a fost stabilită în mod judicios la 3 ani, pârâta având în vedere faptul că reclamantul este la a treia returnare, luându-se anterior faţă de el aceeaşi măsură restrictivă, întâi pentru un an, apoi pe 5 ani.
De altfel, însăşi pârâta a dispus reducerea perioadei de suspendare de la 5, la 3 ani, având în vedere circumstanţele în care s-a produs returnarea reclamantului, nefiind justificată aplicarea duratei minime de un an, în condiţiile în care împotriva reclamantului s-au întocmit acte premergătoare pentru săvârşirea infracţiunii de trecere ilegală a frontierei dintre două state străine.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi pe fond, va dispune respingerea acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva sentinţei civile nr. 132 din 16 septembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de G.P.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5831/2005. Contencios. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 5843/2005. Contencios → |
|---|
