ICCJ. Decizia nr. 5843/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5843/2005
Dosar nr. 1499/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 mai 2005, la Curtea de Apel Constanţa, C.E.C.C.A.R. a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 85/CA din 23 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, solicitând admiterea recursului şi desfiinţarea în tot a sentinţei nr. 85/CA din 23 februarie 2005.
În motivarea recursului recurentul a susţinut că instanţa nu a ţinut cont de fondul cauzei care a determinat luarea urgentă a măsurilor dispuse prin deciziile nr. 04/112 şi nr. 04/114 ale Biroului Permanent al Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R.
S-a mai precizat de recurent, că instanţa s-a pronunţat numai pe unele aspecte de formă, interpretând numai pasaje din textele reglementărilor C.E.C.A.
A mai susţinut recurentul, că nu a înţeles motivarea instanţei de fond, privind exercitarea atribuţiilor provizorii cu referire la finanţele Consiliului filialei.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa civilă nr. 85 din 23 februarie 2005, Curtea de Apel Constanţa a admis, ca fondată, acţiunea promovată de reclamanţii C.V., C.M., C.L., G.M., G.D., M.V., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Permanent al C.E.C.C.A.R.
S-a desfiinţat în parte, Decizia nr. 04/112 din 31 iunie 2004, a Biroului Permanent al C.E.C.C.A.R., în sensul anulării art. 3, 4 şi 6. S-a mai desfiinţat Decizia nr. 04/114 din 17 august 2004 a Biroului Permanent al C.E.C.C.A.R., în sensul anulării art. 1 şi 3 şi s-a obligat pârâtul către reclamanţi, la plata sumei de 11.309.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Instanţa de fond a reţinut că intimaţii în cauză au solicitat, în contradictoriu cu recurentul-pârât, (Biroul Permanent al C.E.C.C.A.R.), desfiinţarea parţială a deciziei nr. 04/112 din 31 iulie 2004 a Biroului Permanent al C.E.C.C.A.R. Prin acest act se reporta data ţinerii Adunării Generale a membrilor filialei Constanţa, pentru data de 21 august 2004, s-a dispus ca secretarul filialei să îndeplinească procedura de revocare a Adunării Generale, sub directa îndrumare a Secretariatului General al Corpului. Totodată, s-a dispus ca până la Adunarea generală de dare de seamă şi alegeri din 21 august 2004, atribuţiunile Consiliului filialei Constanţa să fie îndeplinite de dl. C.M., în calitate de administrator, cu sprijinul şi sub îndrumarea Secretariatului General al Corpului. S-a mai dispus comisiei de etică să sesizeze Comisia superioară de disciplină, în legătură cu activitatea preşedintelui şi a celorlalţi membri ai Consiliului filialei Constanţa, faţă de constatările din Raportul privind analiza activităţii acestei filiale.
În cauză, s-a invocat de recurentul-pârât, excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimaţilor-reclamanţi, neîndeplinirea procedurii prealabile conform art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi necompetenţa materială a Curţii de Apel Constanţa.
Excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa a fost respinsă, prin încheierea din 8 noiembrie 2004, iar excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a neîndeplinirii procedurii prealabile, reglementată de Legea nr. 29/1990, au fost respinse prin încheierea din 13 ianuarie 2005.
Instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamanţilor-intimaţi în cauză, este întemeiată.
Sub acest aspect s-a reţinut că potrivit art. 106 din R.O.F. al C.E.C.C.A.R., „dacă urmare a demisiei, a refuzului de a participa la deliberări sau a altor situaţii similare, membrii Consiliului filialei provoacă prin aceasta, imposibilitatea funcţionării corespunzătoare a structurilor organizatorice a filialei, precum şi în situaţia în care, cu ocazia alegerilor generale sau parţiale, nu se prezintă o candidatură, atribuţiile Consiliului filialei vor fi exercitate de un administrator provizoriu desemnat de Consiliul Superior din rândul membrilor filialei respective, până la organizarea de noi alegeri, generale sau parţiale. S-a menţionat că exercitarea atribuţiilor provizorii menţionate nu implică acte care să angajeze finanţele Consiliului filialei şi nici luarea de decizii definitive privind personalul.
Instanţa de fond a precizat că în speţă, măsurile dispuse prin Decizia atacată, au ca justificare, constatarea că în cadrul filialei Constanţa a C.E.C.C.A.R., nu ar fi fost respectate normele cu privire la convocarea Adunărilor generale de dare de seamă şi alegeri, dar pârâtul nu a administrat nici o probă din care să rezulte nerespectarea dispoziţiilor R.O.F. în acest sens la filiala Constanţa.
S-a constatat prin sentinţa recurată că prin măsura nelegală luată, au fost ridicate preşedintelui filialei, atribuţiile pe linia angajării finanţelor (încasări şi plăţi) filialei.
De asemenea, s-a reţinut că legea menţionând expres că „atribuţiile Consiliului filialei vor fi exercitate de un administrator provizoriu, desemnat de Consiliul Superior", Decizia nr. 04/112 din 31 iulie 2004, a Biroului Permanent al Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R., este nelegală, fiind luată de un organ necompetent.
Aceasta, deoarece, potrivit art. 22 din R.O.F., „Biroul Permanent al Consiliului Superior, care se întruneşte lunar şi ori de câte ori este necesar, asigură înfăptuirea hotărârilor Conferinţei Naţionale şi ale Consiliului Superior, în perioadele dintre şedinţele acestuia, iar deciziile emise de Biroul Permanent, între şedinţele Consiliului Superior, trebuie prezentate acestuia, pentru validare". În cauză, a reţinut instanţa de fond, nu s-a făcut nici o dovadă că, anterior adoptării deciziilor atacate, Conferinţa Naţională sau Consiliul Superior al C.E.C.C.A.R. ar fi luat o hotărâre privind preluarea atribuţiilor Consiliului filialei Constanţa, de către un administrator provizoriu (conform dispoziţiilor art. 106 din R.O.F.), hotărâre care să fie adusă ulterior la îndeplinire de către Biroul Permanent, ceea ce duce la concluzia că textul de lege sus-citat este de strictă interpretare, în sensul că nu permite luarea şi a altor decizii care exced hotărârile Conferinţei Naţionale şi Consiliului Superior.
Instanţa de fond a mai precizat că măsura luată de Biroul Permanent al C.E.C.C.A.R. fiind nelegală, nu mai pot fi luate în discuţie apărările pârâtului, privind aşa zisele „abateri" ale Consiliului filialei Constanţa, de la Regulament şi Normele C.E.C.C.A.R., acesta neputând să le invoce în sprijinul „legalităţii" deciziilor adoptate şi contestate.
Cât priveşte Decizia nr. 04/114 din 17 august 2004, a Biroului Permanent al C.E.C.C.A.R., a fost adoptată în condiţiile în care Decizia nr. 04/112 din 31 iulie 2004 este nelegală şi împotriva sentinţei civile nr. 193/CA din 12 august 2004, a Curţii de Apel Constanţa, prin care s-a dispus, conform art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea art. 3, 4 şi 6 din Decizia nr. 40/112 din 31 iulie 2004, a Biroului Permanent al C.E.C.C.A.R., până la soluţionarea în contencios administrativ, a acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. 565/CA/2004, al aceleiaşi instanţe.
Verificându-se actele cauzei, în raport şi cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat este neîntemeiat şi va fi respins, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
Sub aspectul primului motiv de recurs invocat în sensul că instanţa: „nu ar fi ţinut cont de fondul cauzei care a determinat luarea urgentă a măsurilor dispuse prin deciziile nr. 04/112 şi nr. 04/114, ale Biroului Permanent al Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R.", sunt de reţinut următoarele.
Fondul cauzei priveşte analizarea actelor administrative atacate prin acţiune, respectiv deciziile nr. 04/112 şi nr. 04/114. Deci, emiterea nelegală a acestor acte administrative constituie fondul cauzei, fond care corect a fost analizat de instanţa de fond.
Susţinerea celui de al II-lea motiv de recurs, în sensul că instanţa ar fi interpretat numai anumite pasaje din reglementările în domeniu, este, de asemenea, neîntemeiată.
Susţinerile invocate de reclamanţi au fost analizate de instanţă, în mod corect, în raport cu dispoziţiile legale, neputându-se considera că prin aceasta s-a pronunţat o hotărâre, susceptibilă a fi modificată în condiţiile art. 304 C. proc. civ.
Cât priveşte susţinerea recurentului că nu a înţeles motivarea instanţei de fond, aceasta nu constituie un motiv de casare în conformitate cu dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
S-a reverificat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, susţinerea că în cauză s-ar fi pronunţat o instanţă necompetentă material, împrejurare de natură a atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate. Sub acest aspect, se constată că în mod corect s-a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei, întrucât actele administrative atacate au fost emise de Biroul Permanent al C.E.C.C.A.R., ce este autoritatea centrală în domeniul profesiei contabile, astfel cum rezultă din OG nr. 65/1994, cu modificările ulterioare privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, situaţie ce rezultă din prevederile Legii nr. 2000/2004.
Deci, în raport cu dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., în mod corect cauza a fost soluţionată de Curtea de Apel Constanţa.
Invocarea de către recurent, a deciziei nr. 3901, pronunţată în dosarul nr. 3650/2003, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca susţinere în sensul că este competent a soluţiona cauza de faţă, tribunalul, sens în care s-ar fi pronunţat într-o cauză similară instanţa supremă, este neîntemeiată.
Decizia nr. 3901, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 3650/2003, priveşte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B.E. împotriva C.E.C.C.A.R. şi filialei Bucureşti, pentru anularea hotărârii nr. 20 din 23 ianuarie 2003, emisă de Consiliul filialei, deci nu emisă de Biroul Permanent al C.E.C.C.A.R., cum este cazul în speţă.
Constatându-se că hotărârea atacată este legală, recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.E.C.C.A.R. împotriva sentinţei civile nr. 85/CA din 23 februarie 2005, a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5842/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5849/2005. Contencios. Anulare decizie emisă... → |
|---|
